Despre vrute si nevrute...

Ganduri de seara

2012-02-01T21:28:00.006+02:00

Azi vreau... sa pot ierta..

sa merg mai departe...

sa imi tin prietenii aproape...

sa nu uit sa traiesc..

sa nu uit pe cine iubesc si sa spun chestia asta mai des..

Azi vreau... sa pot intelege... si sa pot accepta...

sa ma gandesc la tine.. sa ma gandesc la noi

sa accept schimbarea si Iluminarea

sa uit monotonia..

sa strig NU POT ... si sa accept Limitarea

sa strig TE IUBESC si Vino Inapoi IUBIRE...

Azi vreau.. sa ma gandesc la MINE si astfel sa se produca Schimbarea!

Un mesaj puternic pentru 2012! Totul e Iubire!

2012-01-31T18:07:00.000+02:00

Spargatorul de Nuci - Spectacol de exceptie la Sala Palatului din Bucuresti!

2012-01-21T14:16:00.004+02:00

Am avut privilegiul si bucuria de a lua parte la o feerie a muzicii si a dansului pe gheata, alaturi de cea mai celebra trupa de artisti balerini din Rusia care a concertat in mai mult de 50 de orase la nivel mondial: Compania care a inventat baletul pe gheata - Saint Petersburg State Ballet on Ice!

Sincera sa fiu, nu stiam la ce sa ma astept. Ma gandeam ca o sa fie ceva frumos, la un basm al copilariei, gandurile mele oprindu-se asupra operei lui E. T. A. Hoffmann „Spărgătorul de nuci și regele șoarecilor”.

Spectacolul mi-a intrecut insa asteptarile si am petrecut mai bine de 2 ore in compania unui show de clasa mondiala, un balet senzational de Piotr Ilici Ceaikovski, o compozitie celebra, cu 45 de balerini rusi si 4000 de spectatori incantati ai Salii Palatului din Bucuresti!

Pentru cunoscatorii si impatimitii patinajului pe gheata sentimentul a fost ca ne aflam la un spectacol de Gala Mondiala (Skate America, Skate Canada) sau chiar la un Campionat Mondial de Patinaj. Patinajul ramane unul din sporturile mele preferate si alaturi de muzica clasica creaza o stare de bine, o atmosfera de feerie.

Am apreciat atat punerea in scena cat si ritmul frumos al muzicii clasice, in special al valsului vienez care a facut ca vibratia SALII sa creasca!

Project Events au reusit inca o data sa aduca o trupa de clasa mondiala la Bucuresti fapt pentru care le multumim!

O organizare impecabila si o sala arhiplina ce s-a bucurat in voie de spectacolul de muzica si dans pus in scena de celebrii balerini rusi!

Bilantul Sufletului - La multi ani 2012!

2011-12-30T22:53:00.001+02:00

La sfarsitul acestui an o sa fac un bilant mai putin obisnuit, mai putin pragmatic, insa poate mai de folos, atat pentru mine cat si pentru voi, cititorii acestui blog! Am avut un an nebun cu totii- sunt sigura de asta, dar Dumnezeu ne-a ajutat sa trecem mai usor peste dureri, sa ne bucuram mai tare de reusite si sa mergem mai departe cu mai multa experienta si viziune de viata!

Va multumesc ca mi-ati fost alaturi in acest An si va astept cu drag si la Anul!

La multi ani 2012!

-Ana Maria-

Bilantul sufletului

Acum, cand suntem la sfarsitul anului si fiecare isi contabilizeaza realizarile pe anul care se incheie, stau si ma intreb daca sufletul poate suporta notiunea de bilant. Pentru ca bilant al realizarilor concrete stim sa facem si nemultumiri fata de ce nu am facut pana acum stim cu totii sa avem.

Ma intreb insa cum ar arata un bilant al sufletului? Cred ca unitatea de masura ar fi clipa. Contrar obiceiului omenesc de a ne masura viata in ani, cred ca sufletul isi masoara existenta in clipe. Pentru ca ceea ce numim clipa contine in ea toata esenta vietii.

Asadar, cate clipe am avut in acest an in care:

am fost sincer cu mine insumi?

am lasat iubirea sa ma cuprinda?

am plans, am ras si mi-am permis sa simt cu adevarat ce se petrece in sufletul meu?

mi-am adus aminte de adevarul sufletului meu?

mi-am ascultat inima?

am vazut frumusetea de dincolo de ceea ce pare urat?

am vazut cu ochii inimii?

m-am lasat dus in curgerea miraculoasa a vietii, fara intentia de a controla viata?

am trait recunostinta sincera?

am simtit ca sunt viu in intregime?

am simtit ca ma aflu in locul potrivit?

Nu stiu cati dintre noi stau pe plus la acest bilant, si nici nu e important. Cred ca cel mai mare curaj de care putem da dovada este simplul fapt de a ne autoadresa aceste intrebari. Si sa nu ne asteptam ca asta sa ne faca fericiti, insa cu siguranta ne va face mai constienti. Si unde putem gasi mai multa liniste decat in constienta de sine si acceptarea deplina a ceea ce simtim si a momentului in care ne aflam…

Invitatia este sa simtim ce se intampla in sufletul nostru in fiecare clipa, si asa vom sti mai bine si care sunt dorintele lui…pentru urmatorul an sau pur si simplu pentru urmatoarea clipa…

La multi ani si ne intalnim in 2012!

Sursa: damaideparte.ro

Craciun fericit!

2011-12-24T14:17:00.001+02:00

Dragii mei,

Va doresc sa aveti un Craciun fericit! cu multa Credinta, Iubire si Speranta!

Sper ca Domnul Iisus sa va ajute, sa va dea sanatate si multa iubire si pace in familiile voastre!

Va imbratisez cu drag,

Ana Maria

ASCOR va invita la Marsul Colindatorilor, duminica 11 decembrie 2011- Bucuresti

2011-12-08T15:00:00.000+02:00

Concertul Nanei Mouskouri de la Bucuresti

2011-12-06T14:45:00.002+02:00

Nana Mouskouri a facut senzatie in Concertul de Duminica seara din Bucuresti.

Recunosc ca inainte de acest eveniment nu aveam prea multe detalii despre artista, stiam ca este faimoasa, ca are milioane de discuri vandute, insa nimic nu m-a pregatit pentru o seara atat de frumoasa. Vocea divei a depasit insa inaltimea asteptarilor!

La varsta pe care o are, pur si simplu a miscat Sala, luptandu-se de la "egal la egal" cu toate vocile mari ale muzicii, nu degeaba a cantat pe parcursul timpului alaturi de Julio Iglesias, Elvis Presley si multi altii.

In concertul de la Bucuresti diva a incantat publicul atat cu melodii cunoscute dar si cu melodii mai putin cunoscute ce tin de repertoriul grecesc. La sfarsit multimea a aclamat-o la scena deschisa nemailasand-o sa plece!

Prin multime am zarit membrii ai Corpului Diplomatic acreditat la Bucuresti, numerosi cantareti si artisti romani dar si parlamentari.

M-a bucurat insa faptul ca am zarit si multi tineri participanti la acest eveniment de exceptie.

Ca intotdeauna organizarea a fost la inaltimea asteptarilor, cei de la Project Events reusind si de aceasta data sa gestioneze cu succes un eveniment de asemenea proportii. Felicitari!

La multi ani Romania!

2011-12-01T21:06:00.010+02:00

Obisnuiesc sa scriu in fiecare an cate o urare de ziua tarii noastre, o urare traditionala..de ziua noastra nationala!

Anul acesta ii voi Ura sa Creasca MARE, sa isi regaseasca Sufletul minunat, ascuns in Romania profunda, sa isi regaseasca valorile si oamenii ei de "poveste". Romania de poveste trebuie sa redevina Romania Reala!

Imi place mult reclama lui Tiriac cu Romania Normala... in Romania Normala e necesar sa ne regasim cu totii.. atat tu cat si eu... si bogat si sarac si scolit si cu mai putina scoala... avem nevoie cu disperare as spune de un suflu nou, de un suflu tanar... Un eveniment cu totul deosebit, doua poate au marcat involburatul an 2011... primul ar fi Discursul Regelui pe care am avut bucuria si pe care Destinul acestei tari, Dumnezeu ni l-a dat caci fara Voia Sa cu siguranta nu ar fi avut loc.. Impacarea cu trecutul face parte din procesul de asumare si de renastere al unei Natiuni! Daca nu te accepti asa cum esti, cu bune si cu rele, daca nu iti asumi atat bucuriile cat si erorile Istoriei, nu poti merge mai departe!

Monarhia a insemnat si poate va insemna ceva in viitorul Romaniei.. insa suflul regal pe care l-am resimtit cu totii ne-a imbarbat inimile si ne-a trezit la viata!

Merge si asa...lasa ca sunt altii care sa VOTEZE, sa MUNCEASCA in locul nostru NU MAI MERGE!!! Romania Individualista nu are nici o sansa sa reziste tumultului Istoriei si anilor ce or sa vina! Puterea si rezistenta se gasesc in valorile fundamentale ale neamului si in Puterea Grupului, in Puterea Echipei!

De aceea, al doilea eveniment la care vreau sa fac referire este Revolta Tinerilor Studenti de la Facultatea de Istorie -Universitatea Bucuresti de zilele trecute!

Fac parte dintr-o generatie care a prins Comunismul dar nu suficient, insa cred cu tarie ca aceasta Generatie a celor de 20-30 de ani acum, trebuie sa isi asume identitatea si sa isi gaseasca propriul loc in Istorie!

Tinerimea Romana nu este adormita, nu viseaza in integralitatea ei sa emigreze! Ea exista, insa prostia si "indobitocirea" mass-mediei, inducerea lipsei de reactie si de responsabilitate cand altii fura si se dau smecheri... nu mai are ce cauta in viata acestui neam!!!

Cateodata, poate e nevoie sa iti cauti dreptatea in strada..... Poate nu are releventa cand vorbim de un pumn de oameni, insa la cateva sute de mii "Statistica" devine ISTORIE!

Anul acesta am trecut la nivel international printr-o serie de evenimente si de revolte care au dus la schimbarea de regimuri autoritare! Nu cred in revolta, in lupta de strada, insa cred in Democratie si in Forta Legii de a schimba Oameni si Regimuri!

Ce cadou mai minunat putem face acestei tari, de ziua ei, decat sa aratam ca NE PASA!

Iubiti-va tara si mergeti la VOT la alegerile viitoare, avem nevoie de TINERI votanti dar si de TINERI SPECIALISTI care sa isi asume o Guvernare si un Plan de Reconstructie a Tarii!

Lipsa implicarii majoritatii oamenilor si tinerilor in special, duce la decaderea clasei politice in ansamblul ei, decadere care reflecta schimbarile si starea societatii actuale!

Fara viziune de viitor, fara planuri asumate, intr-o Europa si intr-o Lume cat mai competitive nu avem nici o sansa!

Impreuna insa, putem fi o FORTA!

LA MULTI ANI ROMANIA!

Ochi de Inger - Angel Eyes

2011-11-15T23:21:00.001+02:00

Unul din cele mai bune filme vazute in ultima vreme... o drama in toata puterea cuvantului dar care arata viata asa cum este ea, cu bune si rele, un film din care ai multe de invatat. Un film despre inceputuri, despre a o lua de la capat in cele mai neprielnice si dificile conditii, o poveste de viata in care dragostea triumfa in ciuda caracterului dificil, dramatic al situatiilor, fiind rodul inceputului, punctul zero din care se naste Creatia...curatand si purificand ranile trecutului...
Va recomand cu caldura acest film, thriller pe alocuri, mie chiar mi-a furat cateva lacrimi! :)

Sfantul Mare Mucenic Mina - protectorul celor pagubiti

2011-11-11T17:24:00.001+02:00

Mii de oameni, fiecare cu durerea pierderii a ceva sau a cuiva, sunt prezenti astazi, 11 noiembrie, la Biserica "Sfantul Mina" din Bucuresti, cu credinta ca vor recapata ce-au pierdut daca se roaga la moastele mucenicului Mina. Cand vezi acesti credinciosi stand ore intregi la rand pentru a sta fata catre fata cu sfintii, credinciosi obositi, nemancati, veniti de departe, nu poti sa nu te intrebi: oare de ce am trecut nepasator de atatea ori pe langa aceste locuri?

Daca nu-i privesti cu alti ochi pe acesti oameni, nu-ti ramane decat aceasta intrebare: Te vindeca un deget al cuiva, un femur, o bucata din vesmantul vreunui martir? Raspunsul pentru orice om care sta la rand pentru a saruta moastele sfintilor, e simplu: te vindeca.

Sfanta Scriptura ne da marturie despre invierea unui mort aruncat peste osemintele prorocului Elisei (IV Regi 13,21) si despre faptul ca unii bolnavi se vindecau prin simpla atingere de stergarele folosite de Sfantul Apostol Pavel (Fapte 19, 11).

Insa, trebuie sa retinem ca nu orice trup care nu se descompune este un trup sfintit. Uneori lipsa de descompunere este rezultatul pacatului, si nu al virtutii. Cu adevarat sfinte sunt moastele sfintilor care au fost canonizati de Biserica si care s-au dovedit facatoare de minuni.

Daca nu am cunoscut sfinti prin pelerinaj, putem pune inceput bun astazi, venind la moastele Sfantului Mina. Trebuie sa invatam ca nu poti realiza nimic in aceasta viata fara sa jertfesti ceva, macar cateva ore.

Sfantul Mina - protectorul celor pagubiti

Sfantul Mina, praznuit la 11 noiembrie, s-a nascut in apropiere de Memphis, stravechea capitala a faraonilor. A trait in timpul imparatilor romani Diocletian si Maximian. Ramane orfan pe cand era copil. Tatal i-a murit cand avea 11 ani, iar mama sa a murit la doar trei ani dupa acesta. Ajunge in armata imperiala, insa, la 23 februarie 303, cand Diocletian a emis primul edict de persecutare a crestinilor, paraseste armata si se retrage in desert, dedicandu-se vietii ascetice.

Prezent in Cotyaeum la celebrarea unei sarbatori pagane, marturiseste fara ezitare ca este crestin. Este luat de soldati si dus inaintea prefectului Pyrrhus. Pentru ca a refuzat sa se lepede de credinta in Hristos, i s-a taiat capul.

Credinciosii se pot inchina la moastele Sfantului Mucenic Mina in Bucuresti, Iasi si Suceava

Incepand din anul 1874, biserica "Sfantul Mucenic Mina" din Bucuresti pastreaza fragmente din moastele Sfantului Mina. Ele au fost aduse de la Muntele Athos si de la Manastirea "Sfantul Mina" din Egipt.

Credinciosii se pot inchina la moastele Sfantului Mina si in Catedrala mitropolitana din Iasi. In aceasta Catedrala, printre moastele celor 32 de sfinti, se afla si un fragment din moastele Mucenicului Mina.

Si in Biserica "Sfantul Mina" din cartierul Obcin (Suceava) sunt prezente doua fragmente din moastele Sfantului Mina. Ele au fost aduse din Grecia, in august 2001, de catre Arhiespicopul Sucevei si Radautilor.

Sfantul Mina - Minuni

Mergand odata un crestin ca sa se inchine in biserica acestui Sfant Mina, a fost gazduit la o casa de straini; iar stapanul acelei case, cunoscand ca gazduitul avea bani in sanul sau, s-a sculat in miezul noptii si l-a omorat. Apoi, taindu-l bucati le-a pus intr-o cosnita si a ascuns-o in camara sa cea mai dinauntru, asteptand ca sa se faca ziua. In vreme ce ucigasul se afla in nevointa si in ingrijorare, cum si unde si cand sa se duca sa ascunda partile celui ucis, ca sa nu-l inteleaga cineva, iata i s-a aratat lui Sfantul Mina, calare in chip de ostas si cercetandu-l ce s-a facut cu strainul care gazduise acolo; iar ucigasul adeverea ca nu stie nimic. Atunci sfantul, pogorandu-se de pe cal, a intrat inauntrul casei celei mai ascunse si, afland cosnita si scotand-o, s-a uitat la ucigas cu o cautatura grozava si salbatica si i-a zis: "Cine este acesta?" Iar ucigasul de frica, fara de glas si ca un uluit facandu-se, s-a aruncat pe sinesi jalnica cadere la picioarele sfantului. Iar sfantul, punand la loc toate membrele ucisului si facand rugaciune, a inviat mortul si i-a zis lui: "Da lauda lui Dumnezeu". Iar mortul, ridicandu-se ca din somn si cugetand cele ce a patimit de la cel ce-l gazduise si cum a castigat viata a doua oara, a slavit pe Dumnezeu; iar multimea se inchina ostasului ce se aratase si care-l inviase. Si dupa ce s-a ridicat de jos ucigasul, a luat sfantul banii de la el si i-a dat omului pe care-l inviase, zicandu-i: "Du-te frate in calea ta. Si, intorcandu-se catre ucigas, l-a batut precum i se cadea, apoi, sfatuindu-l, si pe langa acestea iertand greseala lui si facand rugaciune pentru dansul, a incalecat calul si s-a facut nevazut.

Rugaciune catre Sfantul Mare Mucenic Mina

O, Preasfinte si intru tot laudate, Mare Mucenice Mina, si de minuni facatorule; primeste aceasta rugaciune de la mine nevrednicul robul tau, caci catre tine, ca la un adevarat izvor de tamaduiri si grabnic folositor si ajutator preaminunat , scap eu ticalosul si catre sfant chipul icoanei tale cu lacrimi fierbinti ma rog tie: Vezi, Sfinte, paguba mea , vezi saracia si ticalosia mea; vezi bubele si ranile trupului si sufletului meu. De aceea ma rog tie, Fericite si Sfinte Mina, grabeste-te de ma ajuta cu neincetatele si sfintele tale rugaciuni si ma sprijineste pe mine robul tau. Ia aminte la suspinele mele si nu ma trece cu vederea pe mine ticalosul si scarbitul, ca stiu, Sfinte al lui Dumnezeu, ca de ai si patimit munci grele si chinuri infricosatoare de la cei fara de lege pentru dragostea lui Hristos, dar prin acele suferinte astazi vietuiesti luminat si ai aflat dar de Dumnezeu. Fiindca ne-am incredintat ca si dupa mutarea ta din viata aceasta trecatoare, cine a nazuit la sfanta biserica ta si cu credinta ti s-a rugat nu a ramas neajutat. Ca cine te-a chemat pe tine intru ajutor si nu l-ai auzit? Sau cine te-a chemat pe tine, de minuni facatorule, si tu l-ai trecut cu vederea? Sau cui, in pagube fiind si alergand spre ajutorul tau, nu i-ai descoperit paguba lui?

Minunile si ajutorul tau m-au facut si pe mine, ticalosul si scarbitul, ca sa alerg la ajutorul tau. Am auzit de negutatorul acela din pamantul Isauriei, care venea la biserica ta spre rugaciuni, nu numai ca ai vadit pe ucigasul sau si l-ai scos din paguba lui dandu-i indarat punga cu galbeni; dar, o! minune, ca si din mort si taiat in bucati, tu l-ai vindecat si l-ai facut sanatos.

Asemenea si lui Eutropie, din mare i-ai scos sluga cu vasul cel de aur tinut in maini, fiindca il fagaduise bisericii tale. Tot asa si femeia Sofia, care venea spre inchinare in sfant locasul tau, nu numai ca a fost izbavita de ostasul acela ce o silea spre pacat, dar si pe ostas dupa cuviinta l-ai certat. La fel si schiopul care venea la sfanta biserica ta spre inchinare, cu rugaciunea indata l-ai tamaduit. Asemenea si femeii celei mute, i-ai deschis graiul si vorbea curat. De asemenea, atunci cand iudeul daduse prietenului sau crestin o punga cu galbeni, pe care crestinul tagaduia ca a primit-o, jurand pentru aceasta chiar in biserica ta, tu, nu numai ca ai izbavit pe crestin de juramant, dar si evreul, vazand minunea ta, a crezut intru tine si a venit la credinta crestina. Aceste minuni ale tale, Sfinte, m-au facut pe mine a crede ca la orice facere de bine esti gata ajutator si grabnic folositor si minunat. De ceea incredintat sunt ca tot cel ce alearga la tine, cerand cu credinta ajutor, nu-l treci cu vederea. Pentru aceasta si eu cred ca tu acelasi esti Sfinte, ca atunci si astazi,ca oricine a alergat la tine nu s-a intors neajutat. Pentru aceasta si eu acum, fiind scarbit si in paguba, alerg catre tine cu credinta si cu lacrimi, ingenunchind, si ma rog tie, Sfinte si Mare Mucenice Mina, ca sa te rogi lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, pentru mine pagubasul si scarbitul, celui ce n-a trecut cu vederea rugaciunea ta cea muceniceasca, ci te-a ascultat si te-a intarit si te-a primit in cerestile locasuri. Catre Acela roaga-te ca sa fiu si eu ajutat si miluit pentru rugaciunile tale, si din pagube si necazuri izbavit, ca sa laud si bine sa cuvantez si sa slavesc intru tot laudatul si preaputernicul nume al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Sursa: http://www.crestinortodox.ro/

9 NOIEMBRIE 2011 - PRAZNICUL SFÂNTULUI NECTARIE

2011-11-09T21:43:00.001+02:00

BUCURĂ-TE, SFINTE PĂRINTE NECTARIE, MARE FĂCĂTORULE DE MINUNI AL ORTODOXIEI ! BUNUL DUMNEZEU SĂ TE ODIHNEASCĂ IN PACE, ALĂTURI DE TOŢI SFINŢII !

Acest sfânt, unul dintre cei mai noi sfinţi canonizaţi de Biserica Greciei în acest secol, s-a născut la 1 octombrie 1846, în Silivria, un orăşel situat în provincia Tracia din nordul Greciei, pe malul mării Marmara. Părinţii săi au fost oameni săraci, dar foarte evlavioşi. Din botez a primit numele de Anastasie, bucurându-se din pruncie de o aleasă educaţie creştinească. După primii ani de şcoală, Anastasie este trimis să înveţe carte la Constantinopol, unde studiază teologia şi scrierile Sfinţilor Părinţi. Aici, sufletul său incepe să-L descopere pe Hristos prin rugăciune, prin citirea cărţilor sfinte şi prin cugetarea la cele dumnezeieşti.

La vârsta de douăzeci de ani, povăţuit de Duhul Sfânt, tânărul Anastasie se stabileşte în insula Hios, unde predă religia la o şcoală. Apoi, fiind chemat de Hristos, intră în nevoinţa monahală în vestita chinovie numită "Noua Mânăstire" (Nea Moni), primind tunderea în monahism la 7 noiembrie 1876, sub numele de Lazăr. După câteva luni, pe 15 ianuarie 1877, este hirotonit diacon de către mitropolitul de Hios, Grigorie, ocazie cu care primeşte numele Nectarie, pe care avea să-l poarte toată viaţa.

Următorii trei ani, ierodiaconul Nectarie îi petrece la Atena cu scopul de a-şi completa studiile preuniversitare. În toamna anului 1881, se întoarce la mănăstire după ce absolvă liceul cu calificative excepţionale.

În 1882, părintele Nectarie îşi va începe studiile la Facultatea de Teologie din Atena, după ce, între timp, la recomandarea lui Ioan Horemis, prietenul său, va fi intrat în legătură cu patriarhul de Alexandria, Sofronie, şi va fi acceptat de către acesta în cadrul patriarhiei.

După ce-şi termină studiile teologice, în anul 1886, părintele Nectarie se întoarce la Alexandria, unde este hirotonit preot, iar după câteva luni este ridicat la treapta de arhimandrit şi trimis la Cairo, în calitate de consilier patriarhal. La 15 ianuarie 1889, patriarhul Sofronie îl hirotoneşte mitropolit onorific de Pentapole, o veche eparhie ortodoxă din Libia Superioară. Mai mulţi ani, evlaviosul mitropolit a slujit ca responsabil cu problemele patriarhiei pentru oraşul Cairo şi predicator la biserica Sfântul Nicolae din capitala Egiptului, devenind un iscusit slujitor şi povăţuitor de suflete, fiind dăruit de Dumnezeu cu multă răbdare, smerenie şi blândeţe. De aceea, era mult căutat de credincioşi şi iubit de toţi.

Văzând diavolul că nu-l poate birui cu mândria şi iubirea de sine, a încercat să-l lovească pe fericitul ierarh Nectarie cu o altă armă, tot aşa de periculoasă, adică cu invidia celorlalţi ierarhi şi slujitori ai Patriarhiei Alexandriei, aceştia vorbindu-l de rău către patriarh, cum că doreşte să-i ia locul. Acest lucru a făcut ca, la 3 mai 1890, în urma unei ordonanţe date de patriarhul Sofronie, să fie eliberat din cinstea arhierească în care se afla, permiţându-i-se să slujească mai departe în biserica Sfântul Nicolae. După mai puţin de două luni însă, la 11 iunie 1890, părintele Nectarie primeşte de la patriarh o scrisoare prin care i se cere să părăsească Egiptul. Cerându-şi iertare de la toţi, cu toate că nu greşise nimănui cu nimic, dovedind o adâncă smerenie, sfântul se supuse, dând slavă lui Dumnezeu, căci şi cu dânsul s-a împlinit cuvântul lui Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, Care zice: „Fericiţi veţi fi, când vă vor ocărî şi vă vor prigoni, şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea” (Matei 5,11). S-a retras la Atena, în luna august a anului 1890, sărac, defăimat de ai săi şi nebăgat în seamă, având toată nădejdea numai în Dumnezeu şi în rugăciunile Maicii Domnului.

Aici a fost câţiva ani predicator, profesor şi director al unei şcoli teologice pentru preoţi, până în anul 1894, reuşind să formeze duhovniceşte mulţi tineri iubitori de Hristos, pe care îi hrănea din cuvintele Sfintei Evanghelii şi cu scrierile Sfinţilor Părinţi. Apoi făcea slujbe misionare în parohiile din jurul Atenei.

În taina inimii sale, fericitul ierarh Nectarie era un adevărat isihast şi un mare lucrător al rugăciunii lui Iisus, care îi dădea multă pace, bucurie, blândeţe şi îndelungă răbdare. Cu aceste arme el biruia neîncetat pe diavoli, creştea duhovniceşte pe cei din jurul său şi avea întotdeauna pace si bucurie în Hristos, nebăgând în seamă defăimarea şi osândirea celor din jurul său.

Dorind la bătrâneţe să se retragă la mai multă linişte, a construit între anii 1904-1907, cu ajutorul multor credincioşi si ucenici, o frumoasă mănăstire de călugăriţe, în insula Eghina, din apropierea Atenei, rânduind aici viaţă desăvârşită de obşte, după tradiţia Sfinţilor Părinţi. Apoi se retrage definitiv în această mănăstire şi duce o viaţă înaltă de smerenie şi slujire, de dăruire totală şi rugăciune neadormită, arzând cu duhul pentru Hristos, Mântuitorul lumii şi pentru toţi care veneau şi îi cereau binecuvântare, rugăciune şi cuvânt de folos sufletesc. Aici l-a avut ucenic şi pe Sfântul cuvios Sava cel Nou (1862–1948), mare ascet al secolului XX, care a pustnicit o vreme in pustiul Hozeva, Palestina. După adormirea Sfântului Nectarie, s-a retras în insula Kalymnos, unde a şi adormit întru Domnul.

Pentru viaţa sa înaltă, Dumnezeu l-a învrednicit pe Cuviosul Nectarie de Harul Duhului Sfânt. Pentru aceasta mulţi bolnavi şi săraci alergau la biserica mânăstirii din Eghina şi cereau ajutorul lui. Mai ales după primul Război Mondial, numeroşi săraci şi bolnavi, lipsiţi de orice ajutor, veneau la el ca la părintele lor sufletesc. Iar Sfântul Nectarie a dat poruncă maicilor ce se nevoiau în mânăstirea sa să împartă la cei lipsiţi, orice fel de alimente şi să nu păstreze nimic pentru ele, căci Dumnezeu, prin mila Sa, îi hrănea şi pe unii şi pe alţii. Dar şi cei bolnavi se vindecau cu rugăciunile fericitului Nectarie, căci se învrednicise de darul facerii de minuni.

Într-o vară, fiind mare secetă în insula Eghina, cu rugăciunile Sfântului Nectarie, a venit ploaie din belșug şi au rodit ţarinile, încât toţi s-au îndestulat de hrană. De aceea, toţi - mireni şi călugări, săraci şi bogaţi -, cinsteau pe Sfântul Nectarie, ca pe un păstor şi vas ales al Duhului Sfânt şi urmau întru toate cuvântul lui. Astfel, el era totul pentru toţi, căci putea toate prin Hristos, Care locuia în el. Apoi era foarte smerit și blând şi nu căuta cinste de la nimeni. Iar în timpul liber lucra la grădina mânăstirii, îmbrăcat într-o haină simplă, încât toţi se foloseau de tăcerea şi smerenia lui. Pe lângă multele sale ocupaţii duhovniceşti, Sfântul Nectarie a scris şi a redactat mai multe scrieri teologice de morală şi de istorie a Bisericii, intrând astfel în tradiţia Sfinţilor Părinţi din patria sa, împotriva influenţelor occidentale care asaltau ţările ortodoxe.

Pentru toate acestea, diavolul a ridicat asupra Sfântului Nectarie numeroase ispite, căutând să-l biruiască. Astfel, numeroşi slujitori şi ierarhi ai Bisericii din Grecia s-au ridicat cu invidie asupra fericitului, făcându-i multe ispite. Dar Dumnezeu îl izbăvea din toate necazurile.

Trăind ca un înger în trup şi iubind neîncetata rugăciune, tăcerea, smerenia, postul şi milostenia, Sfântul Nectarie trăgea pe mulţi la Hristos, revărsând în jurul lui, pacea, bucuria şi lumina cea necreată a Duhului Sfânt, prin care mângâia şi odihnea pe toţi care veneau la chilia lui. Din această cauză, diavolul, nerăbdând nevoinţa lui, până la sfârşitul vieţii sale a ridicat împotriva Sfântului multe calomnii şi vorbe rele din partea multor clerici şi ierarhi greci, care, din cauza invidiei, îl cleveteau şi îl acuzau, atât pe el, cât şi mânăstirea lui. Dar fericitul Nectarie le răbda pe toate, în numele lui Hristos, Care locuia în inima sa.

Racla cu Sfintele Moaste - Manastirea Radu Voda Bucuresti

Simţindu-şi sfârşitul aproape, pe când făcea un pelerinaj cu icoana Maicii Domnului în insula Eghina, Sfântul Nectarie a descoperit ucenicilor săi că în curând va pleca la Hristos. Apoi, îmbolnăvindu-se, a fost dus la un spital din Atena. El răbda cu tărie toată boala şi ispita, aşteptând cu bucurie ceasul ieşirii sale din această viaţa.

După aproape două luni de suferinţă, Sfântul Nectarie şi-a dat sufletul cu pace în mâinile lui Hristos, la 8 noiembrie 1920, izbăvindu-se de toate ispitele acestei vieţi, pentru care s-a învrednicit să se numere în ceata Sfinţilor lui Dumnezeu. Ucenicii săi, după ce l-au plâns mult, l-au înmormântat, după rânduială, în biserica zidită de el, făcând multe minuni de vindecare cu cei bolnavi, care alergau cu credinţă la ajutorul lui.

Trecând mai bine de douăzeci de ani, trupul său s-a aflat în mormânt întreg şi nestricat, răspândind multă mireasmă. La 3 septembrie 1953, sfintele sale moaşte au fost scoase din mormânt şi aşezate în biserica mănăstirii din Eghina, pentru cinstire și binecuvântare. Iar în anul 1961, Sinodul Bisericii din Grecia, văzând numeroasele minuni care se făceau la moaştele sale, l-au declarat sfânt, cu zi de prăznuire la 9 noiembrie, devenind astfel cel mai venerat Sfânt din această binecuvântată ţară ortodoxă. Zilnic credincioşii se închină la moaştele Sfântului Nectarie şi la mormântul său, făcând din mânăstirea sa din insula Eghina cel mai iubit loc de pelerinaj din toată Grecia.

Cu rugăciunile Sfântului Ierarh Nectarie, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Sfinte Moaște

Moaştele Sfântului Nectarie se găsesc la mănăstirea pe care a întemeiat-o în Eghina. Mâna stângă se află în catoliconul Mănăstirii Marea Lavră din Sfântul Munte Athos. Părticele din moaştele Sfântului se mai găsesc şi la Biserica Sf. Nectarie (Charlotte, Carolina de Nord).

În România, părticele din moaştele Sf. Nectarie se găsesc la Mănăstirea Putna (racla cu Moaștele este în Sf. Altar), la Mănăstirea Radu-Vodă din București (racla se găseşte în pronaos) și la Biserica "Sf. Ierarh Nectarie" din Iași (în Sf. Altar), precum și la Schitul Sfinții Ioan și Nectarie (Brădetu, Argeș), racla fiind așezată în naosul paraclisului.

Scrieri ale Sfântului Nectarie

Sfântul Mitropolit Nectarie al Pentapolei este unul dintre cei mai mari teologi ai începutului de secol XX, cu un nivel de pregătire academică de excepţie şi cu o râvnă sfântă pentru propovăduire încă de mic copil. A scris numeroase lucrări de o însemnătate şi consistenţă ce-l îndreptăţesc de cuvintele "între Sfinţii Părinţi ai fost încununat". Astfel în Grecia au fost publicate următoarele lucrări: "Studiu istoric asupra pricinilor Schismei" (ediţie princeps 1911, în 2 volume); "Catehism Ortodox" (ediţie princeps Atena 1899); "Despre nemurirea sufletului şi despre sfintele pomeniri" (Atena, 1901); "Sinoadele Ecumenice ale Bisericii lui Hristos. Studiu asupra sfintelor icoane" (reeditat la Thessalonik în 1972), "Psaltirion" pus în metru liric şi cu note explicative (Atena, 1908); "Theotokarion - cântări şi imne închinate Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, Pururea Fecioarei Maria" (1907, Atena), apărut în cel puţin 6 ediţii; "Cursuri de Morală creştină pentru elevii Şcolii Rizareion" (o ultimă ediţie în 1992 la Atena); "Cunoaşte-te pe tine însuţi"; "Despre sfintele Taine"; "Hristologia..."; "Istoria Evangheliei"; "Studiu istoric despre Cinstita Cruce"; "Despre Una, Sfântă, Soborniceasca şi Apostolească Biserică"; "Despre pocăinţă şi spovedanie".

Scrieri traduse si publicate in limba romana

Despre pocăinţă şi spovedanie (Editura Egumeniţa)
Canoanele Maicii Domnului - culegere de canoane care se cântă la Pavecerniţă
Cărți despre Sfântul Nectarie
Monahul Teoclit Dionisiatul, Sfântul Nectarie din Eghina – făcătorul de minuni (Traducere din limba greacă de Zenaida Anamaria Luca), Editura Sophia, 2003
Iosif D. Agapitos, Sfântul Nectarie, sfântul iubirii, Editura Bunavestire, Galaţi, 2003
diac. drd. Nicuşor Morlova, Sfântul Nectarie Taumaturgul, Editura Egumenița, 2004
Pr. Ambroise Fontrier, Sfântul Nectarie din Eghina. Schiţă biografică, Editura Sophia
Pr. Constantin Necula, Să ne rugăm 8 zile cu Sfântul Nectarie Taumaturgul, Editura Oastea Domnului, 2008

Spectacol de exceptie Lord of the Dance la Bucuresti

2011-11-07T20:15:00.002+02:00

Am avut privilegiul de a participa in week-endul care a trecut la unul din cele mai bune show-uri de dans la nivel mondial - Lord of the Dance, adus in Romania de echipa Project Events.

Michael Flatley, liderul grupului, a dansat, a incins atmosfera sambata seara, am cantat, ne-am bucurat, ne-am si intristat la povestea pusa in scena, insa finalul fericit ne-a facut sa plecam de la Sala Palatului intr-o dispozitie de zile mari.

La final sala a aplaudat timp de cateva minute, motiv pentru un BIS, pe care trupa l-a sustinut spre incantarea publicului!

Ce mai e de mentionat este si faptul ca show-ul de la Bucuresti a deschis sezonul spectacolelor pentru cei de la Lord of the Dance, care vor fi in turneu prin Europa pana anul viitor!

Romania isi bate joc de batranii ei!

2011-11-05T13:30:00.004+02:00

Nota Autorului: Am vazut la Stiri zilele trecute un reportaj despre batranii Romaniei si asociatiile de intrajutorare sociala. Disperarea a ajuns la asa nivel incat batranii Romaniei stau la coada Asociatiilor CARP Omenia si fac credit pentru un kilogram de lapte sau de zahar! Situatia este Grava! Cu criza economica sau fara, din multe puncte de vedere, suntem inca in Lumea a Treia. Mai avem pana sa "calcam" in civilizatie si prosperitate. In conditiile acestea tinta economica stabilita de BNR si anuntata zilele trecute, de adoptare a monedei euro in 2015 este o "vulgaritate". Nu numai "moneda euro" e pe moarte, vedem eforturile internationale pentru salvarea zonei euro, dar si Romania e plina de "bube", "rani" si" transfuzii".. Fitch spunea zilele trecute ca adoptarea Euro de catre Romania este o tinta "optimista" insa greu de atins...mai ales data fiind situatia economica globala actuala... Dar ce facem cu politica sociala?? Cu totii stim din experientele trecute, ca dupa adoptarea Euro in multe tari din Europa viata a devenit mai scumpa! Eforturile financiare si sociale si pretul platit in conditiile acestea sunt ENORME! Si vor fi din ce in ce mai insemnate.. Stiti vorba aia... "a-ti taia singur craca de sub picioare" ???

Uite, de exemplu, tanti asta cu basmaua neagră legată sub bărbie, da? A venit aici când nici măcar nu era deloc soare, era foaaarte de dimineaţă. Te-ai întreba, de bună seamă, da' ce-o fi căutând tanti asta cu basmaua neagră legată sub bărbie înainte bine de răsăritul galben al soarelui, aici, la CARP Omenia, aşa, cu noaptea-n cap?!

Există o mulţime de oameni care ar spune că mai bine pensionarii să stea acasă, să nu mai ocupe locurile în autobuze dimineaţă, că şi-aşa ei n-au nimic de făcut toată ziua. Dar tanti asta cu basmaua neagră legată sub bărbie nu iese din casă de plăcere aşa, cu noaptea-n cap. Iese pentru că aici, la CARP Omenia, poate să ia două pâini fără să dea bani.

Asta înseamnă foarte mult pentru ea, pentru tanti cu basmaua neagră legată sub bărbie. Se prea poate ca asta să ţi se pară bizar. Sau se prea poate ca asta să ţi se pară paranoic. Sau poate că ai fi tentat să priveşti cu dispreţ un om care ia oraşul la pas, îl traversează din partea cealaltă în partea asta, doar ca să primească două pâini. E tragic. E goarna disperată a unei lucii sărăcii.

De trei ori pe săptămână, marţea, miercurea şi vinerea, aici, la CARP Omenia, vin pensionari ca să primească pâine. Vin devreme, ca să apuce un bon de ordine, pe baza căruia o vor primi. Numărul limitat de pâini îi face pe unii să coboare din adâncul patului nocturn în dimineaţa nenăscută încă, să ia la pas oraşul, să schimbe trei mijloace de transport în comun, să vină aici, să-şi primească pâinica.

Da, da, nu mai face ochii mari. Lucrurile astea chiar se întâmplă, se întâmplă sub nasul nostru. Stau pe bănci şi aşteaptă să se facă ora şapte şi un sfert, se face şapte şi un sfert, se dă bonul, se ia pâinea, în ochii lor parcă să zici că străluceşte un fel de bucurie pătată, dar totuşi bucurie.

Îmi zice că nu-mi zice nimic:

"Nu-ţi zic nimic, nu veni la mine". Da' ce? Am zis io ceva? Pe urmă se apucă să croşeteze fraze unele peste altele despre cât e de greu şi cum îşi bat joc de ei, cum singura lor vină e aia că sunt bătrâni, c-au muncit patruj' de ani în apă rece, cu salariu de rahat, cu colegi de rahat, care-i priveau de sus, că ei n-aveau funcţii şi cine-ştie-ce.

"Am fost femeie de servici, am muncit până mi-au ieşit ochii din cap, uită-te şi tu ce mâini am, nu-mi mai pot răsuci mâinile, n-am de nici unele şi, uite, am ajuns să vin aici ca să-mi iau o pâine gratis. Au zis că să-i votăm, c-o s-o ducem mai bine, păi ştii ce-au făcut nemernicii la alegeri? Au zis că ne duc în excursie, că să le dăm buletinele, mie mi s-a părut ceva ciudat, cum adică să-i dau buletinu' ca să merg în excursie, da' i l-am dat, na, l-am dat şi io, l-au dat mai mulţi, ne-au luat numele şi număru' şi ni le-au dat înapoi, şi excursie ciu-ciu, n-am văzut nici o excursie." Pe băncuţa din curte, nervii se întărâtă.

Mămăica cu basmaua neagră legată sub bărbie mai zice că mai bine moare odată, ca să scape şi ea de ei, şi ei de ea, că vede că le stă în gât. "Păi ce să-mi mai ia mie din pensia mea? Din trei milioane şase sute. Ce să-mi mai ia? Zi tu, na."

Unora le-au plecat copiii peste hotarele acestea ale ţării şi n-au mai dat pe la ei de ani buni. Datorită serviciului de internet pus la dispoziţie de CARP Omenia, intră în contact cu ei şi află că au nepoţi şi văd cum arată nepoţii lor din poze trimise pe mess, aşa că stau în faţa monitorului şi plâng. Alţii n-au pe nimeni, dar se descoperă că au totuşi pe cineva, chiar şi cel mai fără-de-nimeni bătrân are totuşi pe cineva, nu există să fie singur-singur de tot, dar asta de obicei se descoperă după ce se moare, ca să le ia casa. Iată, aşadar, că dacă dragoste nu e, atunci de bună seamă că e "enteresul şi doar enteresul, într-o soţietate fără prinţipuri", carevasăzică că nu le are şi eu nu-mi amintesc să le fi avut vreodată.

De sărbătorile mari, se fac pachete mai consistente aşa, şi li se dau, dar mai discret aşa, pentru că nu de puţine ori s-a întâmplat ca, odată ieşiţi în stradă, să fie jefuiţi şi atunci d-aia s-a recurs la discreţie. Aici, la CARP Omenia, mai primesc ceva omenie, că-n rest mai uşor cu omenia pe scări în zilele noastre. Dacă au ceva de reparat, chiar şi un televizor pe lămpi, vin aici, la CARP Omenia. Dacă au o haină de cusut, un ceva de făcut, orice, vin aici.

În atelierul de croitorie, de pildă, sărăcia se măsoară în faptul că au început bătrânii să ceară să le întoarcă paltonul, ca să-l mai poată purta măcar un an. "Asta nu s-a mai întâmplat de douăzeci-treizeci de ani, iar dacă asta se întâmplă acum, vă daţi seama în ce hal de sărăcie a ajuns lumea." Practic, orice problemă are omul, la CARP Omenia chiar găseşte rezolvare. Uite, de exemplu, chiar şi să se tundă omul. Cincizeci de mii.

Dar ambiţia cea mai mare a preşedintelui Federaţiei Naţionale Omenia, a Caselor de Ajutor Reciproc a Pensionarilor din România, Gheorghe Chioaru, e ca, în afara serviciilor pe care le pune la dispoziţia bătrânilor, să construiască un centru de zi mare şi încăpător, în care bătrânii să poată să socializeze.

Sursa: Jurnalul National

Un premiu frumos!

2011-11-03T20:34:00.004+02:00

Zilele trecute am avut placerea sa particip la Concursul de pe blogul Adei si SURPRIZA: Am iesit castigatoare!!!

Azi am fost sa ridic coletul de la Posta Romana care a venit tocmai de la Sibiu si iata mai sus cele primite!!!!

Abia astept sa lucrez materialul! Inca nu m-am gandit daca sa fac o esarfa sau o bereta, insa materialul e superb!!!!

Lumanarica miroase a Lavanda de Provence si a umplut casa cu parfumul ei! :)

Si cartea e o amintire pretioasa pe care abia astept sa o parcurg!

Multumesc draga Ada, premiul ma onoreaza , ii multumesc si celei mici care m-a "extras"... si abia astept sa mai particip si la alte Concursuri!!!

V-am pupat!

Arta Decoupajului - Decorarea ramei foto

2011-11-01T09:31:00.000+02:00

Duminica de toamna

2011-10-30T11:57:00.000+02:00

George Toparceanu - Rapsodii de toamna

A trecut intai o boare

Pe deasupra viilor,

Si-a furat de prin ponoare

Puful papadiilor.

Cu acorduri lungi de lira

I-au raspuns fanetele.

Toate florile soptira,

Intorcandu-si fetele.

Un salcam privi spre munte

Mandru ca o flamura.

Solzii frunzelor marunte

S-au zburlit pe-o ramura.

Mai tarziu, o cotofana

Fara ocupatie

A adus o veste-n goana

Si-a facut senzatie:

Cica-n munte, la povarna,

Plopii si rasurile

Spun ca vine-un vant de iarna

Rascolind padurile.

Si-auzind din departare

Vocea lui tiranica,

Toti ciulinii pe carare

Fug cuprinsi de panica...

Zvonul prin livezi coboara.

Colo jos, pe mlastina.

S-a-ntalnit un pui de cioara

C-un batlan de bastina

Si din treacat ii arunca

Alta veste stranie,

C-au pornit-o peste lunca

Frunzele-n bejanie!

Intr-o clipa, alarmate,

Ies din santuri vrabiile.

Papura pe lac se zbate

Leganandu-si sabiile.

Un lastun, in frac, apare

Sus pe-un varf de trestie

Ca sa tie-o cuvantare

In aceasta chestie.

Dar broscoii din rastoaca

Il insulta-n pauze

Si din papura-l provoaca

Cu prelungi aplauze.

Lisitele-ncep sa strige

Ca de mama focului.

Cocostarci, pe catalige,

Vin la fata locului.

Un tantar, nervos si foarte

Slab de constitutie,

In zadar vrea sa ia parte

Si el la discutie.

Cand deodata un erete,

Politai din nastere,

Peste balta si boschete

Vine-n recunoastere

Cu porunca de la centru

Contra vinovatului,

Ca sa-l aresteze pentru

Siguranta statului...

De emotie, in surdina,

Sub un snop de bozie,

O pastaie de sulcina

A facut explozie.

III

Florile-n gradini s-agita.

Peste straturi, dalia,

Ca o doamna din elita

Isi indreapta talia.

Trei petunii subtirele,

Farmec dand regretelor,

Stau de vorba intre ele:

"Ce ne facem, fetelor?..."

Floarea-soarelui, batrana,

De pe-acum se sperie

C-au sa-i cada in tarana

Dintii, de mizerie.

Si cu galbena ei zdreanta.

Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

2011-10-29T11:34:00.000+03:00

Nicolae Grigorescu - Car cu boi

Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

de Radu Gyr

Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,

nu pentru patule, nu pentru pogoane,

ci pentru văzduhul tău liber de mâine,

ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri,

pentru cântecul tău ţintuit în piroane,

pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri,

ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Nu pentru mania scrâşnită-n măsele,

ci ca să aduni chiuind pe tapsane

o claie de zări şi-o căciula de stele,

ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Aşa, ca să bei libertatea din ciuturi

şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane

şi zărzării ei peste tine să-i scuturi,

ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Şi ca să pui tot sărutul fierbinte

pe praguri, pe prispe, pe uşi, pe icoane,

pe toate ce slobode-ţi ies inainte,

ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Ridică-te, Gheorghe, pe lanţuri, pe funii!

Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!

Şi sus, spre lumina din urmă-a furtunii,

ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Melodia de azi..

2011-10-28T15:57:00.000+03:00

.. ce ne duce cu gandul la visare si la vremuri mai bune!

Recunostinta Doamne

2011-10-27T13:55:00.001+03:00

Recunoştinţă, Doamne, de jos şi până sus

Îţi sunt întreg, Isuse, de Harul ce L-ai pus

Ca pe-o comoară sfântă în bietul vas de lut

Să pot şi eu să laud pe Cel făr’ de-nceput…

Recunoştinţă Doamne, Ţi-aduc şi eu smerit

Că bietul fir de iarbă la Umbra-Ţi a-nflorit.

Si-n toate ale noastre e Darul Tau divin

De-a fi partasi la Taina, prin Dragoste, deplin...

Recunoştinţă, Doamne, prin gând, şi prin viu glas,

Prin ruga-nlacrimată la cel din urmă ceas.

E ziua pe sfârşite, şi soarele-a apus,

Iar sufletul îmi cântă un psalm de dor, nespus.

Recunoştinţă, Doamne, prin dorul care-l cânt,

Ce minunat e totul cu Tine pe pământ!

N-aş vrea o altă stare, un alt crâmpei de Rai,

Decât ca şi atuncea când totul Tu-mi erai.

Recunoştinţă, Doamne, din sufletu-mi prea plin,

Îmi izvorăşte psalmul...Mi-e dor şi mă închin,

Unind a mea cântare cu-a îngerilor cor...
Ce minunat e ceasul cu Tine pe Tabor!

Recunoştinţă, Doamne, de fraţi şi de surori,

De stări de har aprinse, de lacrimi şi fiori...

De sfânta lor iubire ce mă-nfăşoară lin,

De grabnica iertare ce-o dăruie deplin.

Recunoştinţă, Doamne, de-odihna ce-o găsesc

În tot ce-mi pui în faţă s-ating şi să iubesc!

De roua tremuranda pe mugurii de meri,

De florile plapande din orice primaveri.

Recunoștință, Doamne, de lacrima ce-mi dai

Ca roua care-alintă blând florile de mai,

De clipa suferinţei cu veşnicul ei ţel,

De-a îngerilor scară spre cer, sus spre cer..

Recunoştinţă, Doamne, pentru iertarea Ta.

Mi-ai dat o-mbrăţişare ce n-o mai pot uita!

Să stăm aşa de-apururi Iisuse drag doresc...

Simt inima-mi cum zboară, în dorul ei...Plutesc!

Recunostinta, Doamne, mi-e ultimul cuvant

Recunoștință, Doamne mi-e orice tainic gând,

Dar mai presus de toate, pe-al inimii Altar

Recunoştinţa, Doamne, mi-e Jertfa pentru Har!

Sfantul Dumitru, Zi de Mare Sarbatoare

2011-10-26T11:07:00.001+03:00

Astăzi îl sărbătorim pe Sfântul Dumitru, considerat în tradiţia populară patronul păstorilor şi al iernii pastorale.

În tradiţia populară, Sfântul Dumitru este Sâmedru, cel care împarte anul pastoral în două anotimpuri: vara (23 aprilie-26 octombrie) şi iarna (26 octombrie-23 aprilie). De aceea din strămoşi se spune că de la Sâmedru încep urgiile iernii, căldura ascunzându-se în pământ, până la primăvară.

Din bătrâni există şi acum o frumoasă legendă a întâlnirii Sfântului Dumitru cu oamenii. Se spune că el avea o turma de oi tocmai în vârful muntelui. Pentru că nu cobora în vale, nu ştia că pe lume mai există şi alţi oameni în afară de el. Dar într-o noapte i-a visat pe semenii săi, aşa că a pornit să-i găsească…

Sacul cu păcate

I-a întâlnit în cele din urmă la intrarea într-o biserică. A văzut că toţi purtau un sac în spinare, şi-a luat şi el unul, plin cu grâu. Nu a fost lăsat să intre cu sacul în spate, căci, de fapt, ceea ce vedea ca fiind saci erau…păcatele oamenilor, văzute doar de Dumnezeu sau de oamenii sfinţi. Se mai spune că în acea vreme necuratul statea într-o parte şi însemna toate păcatele oamenilor. Furios că nu-i putea găsi nici o vină, necuratul a rupt de furie, cu dinţii, o piele de bivol, iar pastorul a râs în biserică, săvârşind un păcat. Necăjit, s-a retras în munţi, la turma sa, şi nu a mai părăsit niciodată acele locuri. Legenda mai spune că sătenii i-au găsit în cele din urmă corpul neputrezit, iar pe locul unde se afla stâna au ridicat o biserică.

Ieşind din "spaţiul" legendei, se stie despre Sfântul Dumitru că s-a născut în Cetatea Solun (Tesalonicul de astăzi). Tatăl său, unul dintre conducătorii cetăţii, credea în mare taină în Iisus Hristos, credinţă pe care i-a împărtăşit-o şi fiului său. Sfântul Dumitru a fost întemniţat, iar la data de 26 octombrie a fost omorât. Poate nu este o simplă coincidenţă că prima suliţă l-a lovit în coasta dreaptă, la fel cum a fost împuns şi Iisus pe cruce.

Se mai spune că de Sâmedru este ultima zi în care se mai poate sădi usturoi. În caz contrar, recolta de anul urmator va fi slabă. Tot acum se tunde coama cailor tineri, pentru a le creşte părul frumos. Se mai zice că "aşa este ziua de Sâmedru, aşa va fi toată iarna". Mai precis, dacă e frig, iarna va fi bogată în zăpadă, bună pentru recolte, iar dacă e cald, toamna va fi una lungă şi frumoasă.

La 25 octombrie, cu o zi înainte de pomenirea Sfântului Dumitru, se aprind focuri pe câmp seara. Acestea simbolizează focul din cer (soarele) care se stinge, dar nu pentru totdeauna. Cu aceasta ocazie, sătenii se strâng în jurul focului, iar femeile împart nuci, mere, pere, struguri, prune şi vin pentru sufletele care au părăsit aceasta lume. Pentru ca să fie tot anul sănătoşi, copiii sar peste foc.

Mâine, Dimitrie cel Nou - Ocrotitorul Bucurestilor

Se spune despre Sfântul Dimitrie cel Nou (sărbătorit la 27 octombrie) că este frate cu Sâmedru. S-a născut în localitatea Basarabov, de pe malul râului Lom. Moaştele sale (aduse în ţara noastră în iulie 1774) se află astăzi la loc de cinste la Patriarhia Română. Chiar şi după înălţarea la cer, Sfântul Dimitrie a săvârşit multe minuni. Se spune că datorită lui a încetat războiul ruso-turc şi s-a stins epidemia de ciumă din secolul al XVIII-lea. Sfântul este pomenit pe 27 octombrie mai ales pentru puterea sa vindecătoare.

Sursa: EVZ.ro

LA MULTI ANI ROMANIA! LA MULTI ANI MAJESTATII VOASTRE REGELE MIHAI!!

2011-10-25T10:01:00.000+03:00

Duminica de Toamna

2011-10-23T13:19:00.002+03:00

Pasteluri

Sfarsit de Toamna

de Vasile Alecsandri

Oaspetii caselor noastre, cocostarci si randunele,

Parasit-au a lor cuiburi s-au fugit de zile rele;

Cardurile de cucoare, insirandu-se-n lung zbor,

Pribegit-au urmarite de al nostru jalnic dor.

Vesela verde campie acu-i trista, vestezita;

Lunca, batuta de bruma, acum pare ruginita;

Frunzele-i cad, zbor in aer, si de crengi se dezlipesc

Ca frumoasele iluzii dintr-un suflet omenesc.

Din tuspatru parti a lumei se ridica-nalt pe ceruri,

Ca balauri din poveste, nouri negri plini de geruri.

Soarele iubit s-ascunde, iar pe sub grozavii nori

Trece-un card de corbi iernatici prin vazduh croncanitori.

Ziua scade; iarna vine, vine pe crivat calare!

Vantul suiera prin hornuri raspandind infiorare.

Boii rag, caii nacheaza, canii latra la un loc,

Omul, trist, cade pe ganduri si s-apropie de foc.

Hobby - Arta decupajului

2011-10-22T13:16:00.003+03:00

Decupajul (decoupage) este arta de a decora obiecte de tot felul lipind pe ele decupaje din hartie, care sunt apoi acoperite cu cateva straturi de lac.

Tehnica poate parea simpla si naiva, dar este de fapt o veche arta avand in spate o filosofie proprie- decupajul inseamna a lua ce e mai bun din aceasta lume, o lume atat de vasta si de variata incat nu poate fi cuprinsa in totalitate.

Se crede ca aceasta tehnica isi are radacinile in arta decorarii mormintelor siberiene. Tehnica a fost perfectionata in China si a fost folosita inca din secolul 12 pentru a decora diverse obiecte.

Decupajul a fost prima oara utilizat in Europa de catre priceputii mesteri venetieni.La inceputul anilor 1700 mobila lacuita si decorata, adusa din indepartata China, era foarte populara. Deoarece obiectele produse in China erau rare si scumpe artisanii venetieni au dezvoltat aceasta tehnica prin care luau foi cu gravuri colorate manual, le decupau si le lipeau pe suprafata mobilei. Apoi aplicau cateva straturi de lac pentru a crea acel efect de stralucire propriu mobilei lacuite. Venetienii au denumit aceasta tehnica relativ ieftina lacca povera.

Tehnica a fost denumita découpage (de la verbul decouper - a decupa) in Franta secolului 18 si era extrem de populara printre doamnele din inalta societate. In secolul 18 era destul de greu sa gasesti imagini potrivite pentru a le decupa, asa ca gravorii aveau la vanzare imagini speciale, foarte iubite de artistii decupajului. Era dificil sa stingi apetitul acestora pentru noi imagini, astfel ca nimic nu scapa de sub foarfecele lor. La curtea lui Louis al XVIlea doamnele au decupat tablouri originale de Boucher, Watteau si Fragonard in cautarea lor de noi imagini pentru a-si decora obiectele preferate.

Arta decupajului s-a raspandit rapid in intreaga lume, fiind foarte popular si in zilele noastre, pasionatii dispunand de o mare varietate de materiale cu care pot experimenta.

Sursa: http://decupajart.blogspot.com/

Astazi Biserica Ortodoxa il sarbatoreste pe Sfantul Gherasim Kefalonitul, Izgonitorul demonilor

2011-10-20T20:10:00.000+03:00

Acatistul Sfantului Gherasim Kefalonitul, Izgonitorul demonilor

(care se praznuieste la 16 august si 20 octombrie)

Condacul 1:

Pe robul lui Dumnezeu, Sfantul Gherasim, care prin multimea nevointelor sale a primit cununa cea nestricacioasa, pe cel care prin sfintele sale moaste revarsa rauri de tamaduiri, veniti, credinciosilor, sa-l laudam intr-un glas, zicand: Bucura-te, Sfinte Gherasime, zid nesurpat de uneltirile diavolesti!

Icosul 1:

Viata ta a fost o viata rastignita, sfinte al lui Dumnezeu, ca lepadand poftele lumesti ai luat crucea lui Hristos asupra ta, iubind nevointa si defaimand trecatoarele desfatari. Invatandu-ne de la tine sa mergem pe calea Evangheliei si a rugaciunii, iti zicem cu inima smerita:

Bucura-te, ca pamantul Trikalei l-ai binecuvantat,
Bucura-te, ca din copilaria ta ai mers pe calea virtutilor,

Bucura-te, ca in insula Zakintului te-ai indeletnicit cu rugaciunea,

Bucura-te, ca impreuna cu sfintii aghioriti o lauzi pe Nascatoarea de Dumnezeu,

Bucura-te, ca te-ai invrednicit sa te inchini la Locurile Sfinte,

Bucura-te, ca in biserica Sfantului Mormant ai primit mangaiere cereasca,

Bucura-te, ca aprinzand acolo candele ai aprins si candela inimii tale,

Bucura-te, ca fiind hirotonit preot nu ti-ai immputinat nevointele,

Bucura-te, ca intorcandu-te in Zakint in pestera ai vietuit,

Bucura-te, ca in Kefalonia ai fost trimis de Dumnezeu,

Bucura-te, Sfinte Gherasime, zid nesurpat de uneltirile diavolesti!

Condacul 2:

Ocrotitor al drept-credinciosilor te-ai aratat, sfinte, risipind mrejele ereticilor apuseni care cautau sa atraga lumea in inselare. Ca prin taria cuvantului si prin multimea minunilor ai inchis gurile ritorilor mult-vorbitori, cantandu-I lui Dumnezeu cel in Treime laudat : Aliluia.

Icosul 2:

Si dupa moartea ta ai fost prigonit de carturarii si preotii slujitori ai papei, care nu voiau sa recunoasca sfintenia ta si darul dat tie de Dumnezeu prin neputrezirea sfintelor tale moaste, care statusera in pamant mai mult de doi ani si fusesera descoperite intregi si binemirositoare. Trupul tau binecuvantat a fost ingropat iarasi in pamant, spre mahnirea credinciosilor, dar nu dupa multa vreme a fost pus in biserica spre inchinare, spre bucuria celor care te laudau, zicand:

Bucura-te, ca prigonitorii sfintelor tale moaste au fost rusinati,

Bucura-te, ca prin neputrezirea trupului te-ai aratat templu al Duhului Sfant,

Bucura-te, semn de netagaduit al Invierii Mantuitorului Hristos,

Bucura-te, mustratorule al celor care defaima predaniile Sfintilor Parinti,

Bucura-te, ca prin minuni ai rusinat propovaduirea catolicilor,

Bucura-te, ca pe hotul care a spart geamul raclei tale l-ai pedepsit,

Bucura-te, cel ce ii pedepsesti pe cei care batjocoresc Biserica lui Hristos,

Bucura-te, aprig dusman al schismelor si ereziilor,

Bucura-te, indreptatorul al celor rataciti pe calea adevarului,

Bucura-te, ca pe multi i-ai adus la cunoasterea dreptei credinte,

Bucura-te, povatuitorule al preotilor pe calea marturisirii adevarului,

Bucura-te, Sfinte Gherasime, zid nesurpat de uneltirile diavolesti!

Condacul 3

Cine poate spune multimea minunilor tale, robule al lui Dumnezeu? Ca poporul te lauda , multumindu-ti pentru grabnicul tau ajutor, ca nu s-a pomenit sa alerge cineva la tine si sa ramana fara raspuns. Si, pentru aceasta, Ii cantam Celui ce te-a incununat : Aliluia!

Icosul 3:

Te-ai aratat omului care voia sa aduca la manastirea ta zece capre, ca multumire pentru ajutorul primit de la tine, si i-ai aratat drumul, ca sanu se rataceasca. Si cand te-ai facut nevazut, el a inteles purtarea ta de grija, ca si dupa moarte ai primit puterea de a fi calauza crestinilor. Pentru aceasta ti-a cantat unele ca acestea:

Bucura-te, cel ce ne arati calea spre Imparatia Cerurilor,

Bucura-te, ca primesti laudele noastre preucm Hristos cei doi bani ai vaduvei,

Bucura-te, nadejde a celor ispititi de deznadejde,

Bucura-te, lumina cereasca care luminezi vietile noastre,

Bucura-te, ca alungi indoiala de la cei slabi in credinta,

Bucura-te, ca pelerinii simt chemarea ta si se grabesc sa ajunga la tine,

Bucura-te, ca manastirea ta, Noul Ierusalim, sa aratat comoara duhovniceasca,

Bucura-te, indrumator al monahilor pe calea muceniciei fara de sange

Bucura-te, ca impreuna cu Sfantul Spiridon esti surpator al ereziilor,

Bucura-te, ca impreuna cu Dionisie oocrotitor esti al drept credinciosilor,

Bucura-te, ca ai binecuvantat pamantul Zakintului,

Bucura-te, ca nu doar insulele , ci tot pamantul grecesc te cinsteste,

Bucura-te, Sfinte Gherasime, zid nesurpat de uneltirile diavolesti!

Condacul 4:

Sa alerge multimea bolnavilor spre ajutorul ceresc, sa caute cei istoviti din pricina durerilor spre Sfantul Gherasim, care s-a aratat doctorie dumnezeiasca, nou sarpe de arama ridicat de Dumnezeul lui Moise in pustia sufletelor noastre, si sa ii cantam Celui ce l-a acoperit cu multumire de daruri: Aliluia.

Icosul 4 :

Pe negustorul cu mana bolnava nu l-ai lasat sa alerge prin tari straine dupa ajutorul doctorilor cu nume mare, ci l-ai chemat la manastirea ta din Kefalonia. Si, atingandu-se de racla ta, dupa ce s-a rugat cu credinta, a dobandit tamaduire. Si, impreuna cu sotia sa, I-a multumit lui Dumnezeu, pentru care noi iti zicem unele ca acestea:

Bucura-te, cel ce auzi rugaciunile bolnavilor,

Bucura-te, ca ai primit de sus darul tamaduirilor,

Bucura-te, far spre care se indreapta multimea celor suferinzi,

Bucura-te, cel ce vii in intampinarea celor apasati de boala,

Bucura-te, doctor ceresc care ii cercetezi pe bolnavi,

Bucura-te, ca ii pazesti pe credinciosi de doctorii cei nepriceputi,

Bucura-te, ca gonesti frica celor ce se tem de doctori,

Bucura-te, ca stingi focul durerilor de nesuportat
Bucura-te, ca ii ajuti pe cei pe care nu ii vindeci sa rabde fara sa carteasca,

Bucura-te, scapare a celor care nu mai asteapta ajutor de la oameni,

Bucura-te, ca in ceasul mortii veghezi sufletele care parasesc aceasta lume,

Bucura-te, ingrijitor al celor care ii ingrijesc pe bolnavi,

Bucura-te, Sfinte Gherasime, zid nesurpat de uneltiri diavolesti!

Condacul 5:

Minune nemaiauzita s-a aratat prin tine, sfinte, ca prin femeia stapanita de duhul necurat care voia sa o arunce in apa si sa o inece ai tinut-o prin rugaciunile tale deasupra apei. Si le-ai cerut maicilor sa alerge sa o ajute, iar ele, gasind-o stand deasupra apei ca pe uscat si vazand ca se tamaduise, I-au cantat lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul 5 :

"Gherasime, ma arzi ca un foc , voi pleca, caci m-au ajuns flacarile pe care le scoti din tine", a strigat diavolul prin gura tinerei care fusese adusa la racla cu sfintele tale moaste, marturisind darul dat tie de Dumnezeu. Si tanara, tamaduindu-se, ti-a adus multumiri cu inima zdrobita, zicandu-ti unele ca acestea:

Bucura-te, cuvioase, ca mare este darul dat tie de sus,

Bucura-te, ca cei chinuiti de diavol primesc usurare prin tine,

Bucura-te, prigonitorule al duhurilor celor necurate,

Bucura-te, lumina care gonesti intunericul,

Bucura-te, rugator pentru cei pentru care nu are cine sa se roage,

Bucura-te, primind cuvintele de multumire de la cei pe care i-ai ajutat,

Bucura-te, ca ai tinut-o deasupra apei pe femeia indracita,
Bucura-te, ca ai vindecat-o prin rugaciunile tale,

Bucura-te, ca maicile au cunoscut puterea rugaciunilor tale,

Bucura-te, ca prin aceasta minune le-ai indemnat sa recunoasca sfintenia ta,

Bucura-te, ca atunci sfintele tale moaste au fost puse spre inchinare,

Bucura-te, Sfinte Gherasime, zid nesurpat de uneltiri diavolesti!

Condacul 6:

Vazand cum unii crestini biruiti de deznadejde au fost ispititi de gandul sinuciderii, ai venit in ajutorul lor in chip minunat, indemnandu-i sa lepede cugetele dracesti si sa ii cante lui Dumnezeu : Aliluia.

Icosul 6:

Pe tanarul indracit care vroia sa-si puna capat zilelor si s-a aruncat din clopotnita, nu numai ca l-ai tinut in viata, ci l-ai si tamaduit de suferinta sa, izgonind pe diavol. Iar pe cei care s-au temut ca, din pricina caderii, tanarul va muri i-ai intarit in credinta in Dumnezeu, pentru care ai zis catre tine unele ca acestea:

Bucura-te, ca strici urzelile diavolesti,

Bucura-te, ca tanarul care s-a aruncat din clopotnita nu a murit,

Bucura-te, ca l-ai scos nevatamat din gura iadului,

Bucura-te, ca ii feresti pe crestini de pacatul sinuciderii,

Bucura-te, sfinte, care te rogi pentru toata lumea,

Bucura-te, ca nu te scarbesti de patimile noastre,
Bucura-te, ca ne arati calea lepadarii de patimi,

Bucura-te, ca ne chemi la razboiul duhovnicesc,

Bucura-te, mustratorule al leneviei si iubirii de sine,

Bucura-te, ca aduci lumina in mintile intunecate,

Bucura-te, ca cei pe care i-ai scapt din ghearele iadului iti multumesc,

Bucura-te, apus al disperarii si rasarit al nadejdii,

Bucura-te, Sfinte Gherasime, zid nesurpat de uneltirile diavolesti!

Condacul 7:

"Crucea este arma nebiruita, sabie cu doua taisuri", striga copilul chinuit de diavol, muscand crucea ta pe care o tinea preotul care citea rugaciuni in fata sfintelor tale moaste. Si diavolul, strigand ca nu poate suferi puterea ta, a plecat, iar copilul i-a cantat Domnului: Aliluia.

Icosul 7:

Mult au suferit parintii lui Spiridon, vauzindu-l pe copilul lor stapanit de diavol cum iti spunea cuvinte hulitoare. Dar, avand in sufletele lor nadejdea in Dumnezeu si stiind multimea minunilor tale , au staruit in rugaciune si rugaciunea le-a fost ascultata. Iar noi, crezand ca vii in ajutorul tuturor celor care se roaga tie cu credinta, iti aducem aceste putine laude:

Bucura-te, cel ce lui Spiridon i-ai luminat copilaria,

Bucura-te, ca ai implinit rugaciunile parintilor lor,

Bucura-te, cel ce ai sters multimea lacrimilor lor,

Bucura-te, ca prin nevointa ta ai primit putere impotriva demonilor,

Bucura-te, ca puterea crucii ti-a fost pavaza in ispite,
Bucura-te, ca cei ce saruta crucea ta iau binecuvantare,

Bucura-te, chemarea pe calea cea ingusta a mantuirii,

Bucura-te, pilda de nevointa si dreptar de rugaciune,

Bucura-te, ca ne inveti sa iubim nevointa,

Bucura-te, ca te-ai asemanat pustnicilor din vechime,

Bucura-te, ca impreuna cu acestia te rogi pentru noi pacatosii,

Bucura-te, ca ne calauzesti spre Ierusalimul cel de sus,

Bucura-te, Sfinte Ghersime, zid nesurpat de uneltiri diavolesti!

Condacul 8:

Prin gura femeii paralitice din Etolia s-a auzit duhul necurat zicandu-ti : " Nu am putere asupra ta, caci prin rugaciune te faci foc pe deplin". Iar tu i-ai dat tamaduire bolnavei si impreuna cu parintii sai, aceasta I-a adus Domnului cantarea de multumire: Aliluia.

Icosul 8:

Nu te-ai scarbit de femeia indracita, care te blestema in fel si chip, ci ti-a fost mila de ea, ca mult patimise din lucrarea diavolului. Si, plecand urechile la rugaciunea indureratului ei barbat, ai vindecat-o, pentru care au plecat din manastirea ta multumindu-ti pentru ajutor si zicandu-ti unele ca acestea:

Bucura-te, foc ceresc care ii arzi pe diavoli,

Bucura-te, ca pe cei care ajung la sfintele tale moaste ii binecuvantezi,

Bucura-te, ca pe cei care nu pot ajunge la tine ii ajuti dupa credinta lor,

Bucura-te, tamaie cu bun miros care alungi demonii,

Bucura-te, ca risipesti puterea farmecelor,

Bucura-te, cel ce ne feresti de rautatile dusmanilor,

Bucura-te, ca in fata ta vrajitorii se arata neputinciosi,

Bucura-te, ca pana la sfarsitul vremurilor vei lupta impotriva lor,

Bucura-te, ca intaresti in rabdare rudele celor indraciti,

Bucura-te, ca in ispite aduci alinare sufletelor lor,

Bucura-te, glas care canta laude Dumnezeului celui viu,

Bucura-te, ca pomenirea numelui tau le este rana demonilor,

Bucura-te, Sfinte Gherasime, zid nesurpat de uneltirile diavolesti!

Condacul 9:

Doi ani de zile au patimit cei doi frati indraciti din Mavrata , si prin rugaciunile tale ingerii intunericului au plecat , zicand: " Ne-ai ars, nu mai putem sa ramanem mai mult". Iar noi , cunoscand puterea data tie de la Dumnezeu, Il laudam si cu multumire Ii cantam : Aliluia.

Icosul 9:

" Mama, dezleaga-ma", a zis catre mama sa tanarul care fusese legat pentru tulburarea facuta din pricina demonului care il stapanea. Caci, cautand ajutor de la doctori, a ramas neajutorat, dar cerand ajutor de la tine a aflat izbavire si , tamaduindu-se, ti-a cantat unele ca acestea:

Bucura-te, cel ce ai vestit bucuria mamei credincioase si fiului ei,

Bucura-te, cel ce ai adus linistea in sufletele lor chinuite,

Bucura-te, ca pe tatal cel necredincios l-ai chemat spre lumina adevarului,

Bucura-te, ca multi parinti se roaga tie pentru copiii lor,

Bucura-te, ca nu au ramas rusinati cei care au nadajduit in ajutorul tau,

Bucura-te, ca pe fratii din Mavrata nu i-ai lasat sa se chinuiasca,

Bucura-te, ca ai dezlegat legaturile cu care ii legasera diavolii,

Bucura-te, ca rudeniile care ii legasera cu lanturi si funii s-au minunat,

Bucura-te, ca dezlegandu-i pe frati L-au slavit pe Dumnezeu,

Bucura-te, ca parintii acestor frati mult au postit pentru a-i ajuta,

Bucura-te, ca ii povatuiesti pe parintii sa staruiasca in rugaciune,

Bucura-te, ca prin rugaciunile parintilor ii ajuti pe fiii lor,

Bucura-te, Sfinte Gherasime, zid nesurpat de uneltirile diavolesti!

Condacul 10:

Ajungand in fata judecatorului, crestinul cel nevinovat nu s-a lasat biruit de deznadejde, ci a asteptat lucrarea ta, ocrotitorule al celor napastuiti. Si avand loc in vremea judecatii un cutremur de pamant, cel care il nedreptatise a fost cuprins de frica mortii si si-a recunscut pacatul, iar crestinul I-a multumit Domnului , zicand : Aliluia!

Icosul 10:

Ne-a cerut Mantuitorul Hristos sa ii binecuvantam pe cei care ne blesteama si sa ii iubim pe cei care ne fac rau, dar suntem slabi in credinta si rautatile vrajmasilor nostri ne covarsesc. Pentru aceasca cadem catre tine, Sfinte Gherasime, cerand sa vii in ajutorul celor nedreptatiti, si sa te laudam asa:

Bucura-te, ca pe crestinul cel nevinovat l-ai ajutat,

Bucura-te, ca judecatorul i-a facut dreptate celui napastuit,

Bucura-te, ca stai impotriva parasilor care nu au frica de Dumnezeu,

Bucura-te, judecator ceresc care imparti dreptatea,

Bucura-te, ca ne inveti sa biruim rautatea prin bunatate,

Bucura-te, ca ne indemni sa alegem iubirea in locul urii,

Bucura-te, impaciunitorule al celor care se vrajmasesc,

Bucura-te, ca aduci pacea in casele crestinilor,

Bucura-te, ca pe parinti ii impaci cu fiii lor,

Bucura-te, ca alungi tulburarea din manastiri,

Bucura-te, ca pe cei prigoniti pentru credinta lor ii intaresti,

Bucura-te, ca si noi marturisim harismele tale,

Bucura-te, Sfinte Gherasime, zid nesurpat de uneltirile diavolesti!

Condacul 11:

Ajungand la manastirea ta, soldatul Decaneos nu a vrut sa ti se inchine , ci te-a batjocorit, dispretuindu-i pe cei care se rugau tie pentru ajutor. Dar degraba l-a ajuns mania lui Dumnezeu, ca a murit de moarte napraznica, fara sa iti mai ceara iertare si fara sa Ii cante Celui ce poarta de grija tuturor: Aliluia.

Icosul 11:

Lumea aceasta, iubitoare de desfrau si de apostazie, ii prigoneste pe iubitorii de Dumnezeu, batjocorindu-i pentru credinta lor. Si multimea ispitelor i-ar dobori la pamant, daca nu ar fi ocrotiti de Dumnezeu si daca nu ar fi calauziti de ajutorul Maicii Domnului si al tuturor sfintilor. Iar noi, cei care stim minunile tale, iti cantam:

Bucura-te, ca prin mustrarea celor necredinciosi ne feresti de pacatul necredintei,

Bucura-te, primind rugaciunile celor ce se roaga tie pentru rudele lor,

Bucura-te, ajutandu-i pe copii pentru rugaciunile parintilor lor,

Bucura-te, ajutandu-i pe pariti pentru rugaciunile copiilor credinciosi,

Bucura-te, mustratorule al celor care au mintile intunecate de pacat,

Bucura-te, ca, in viata fiind, ai chemat oamenii sa se spovedeasca,

Bucura-te, ca si acum ne indrepti pasii spre Taina Spovedaniei,

Bucura-te, ca cei ce se roaga tie leapada frica de spovedanie,

Bucura-te, impreuna-rugator cu duhovnicii pentru indreptarea ucenicilor lor,

Bucura-te, chip al povatuitului desavarsit

Bucura-te, biruitorule al patimilor , ca ii ridici pe cei cazuti,
Bucura-te, calauzitorule al pastorilor pentru rugaciunile celor pastoriti,

Bucura-te, Sfinte Gherasime, zid nesurpat de uneltirile diavolesti!

Condacul 12:

Vrand soldatii italieni sa distruga manastirea ta, te-ai aratat intr-un nor mare, alungand dusmanul spre bucuria calugarilor si a crestinilor drept-credinciosi. Ai facut de rusine puterea celor puternici si i-ai inaltat pe cei smeriti, care I-au cantat lui Dumnezeu cu evlavie: Aliluia.

Icosul 12:

Necazuri de tot felul ne impresoara si furtuna ispitelor se abate asupra noastra, Sfinte Gherasime. Dar credem ca nu ne vei lasa singuri , ci vei veni in ajutorul nostru, cerand de la Dumnezeu pentru noi cele ce ne sunt cu adevarat de folos. Si pentru aceasta iti zicem:

Bucura-te, cel ce pazesti manastirea ta din Kefalonia de toate relele,

Bucura-te, ca ai stat impotriva soldatilor rau-credinciosi

Bucura-te, ca prin aratarea ta ai umplut sufletele lor de teama,

Bucura-te, ca prin rugaciunea ta au fost biruiti,

Bucura-te, trambita care vestesti infrangerea dusmanilor,

Bucura-te, arma aducatoare de biruinta ostasilor drept-credinciosi,

Bucura-te, ca si acum pazesti casele crestinilor care te cinstesc,

Bucura-te, liman al celor greu incercati de primejdii,

Bucura-te, scut al celor care praznuiesc pomenirea ta,

Bucura-te, risipitorule al duhurilor care ne ispitesc,

Bucura-te, ca dai cele de trebuinta celor ce se roaga tie,

Bucura-te, rugator neobosit in fata tronului Sfintei Treimi,
Bucura-te, Sfinte Gherasime, zid nesurpat de uneltirile diavolesti!

Condacul 13:

O Sfinte Gherasime, lauda Kefaloniei si cununa a bisericii lui Hristos , vino degraba in ajutorul nostru, al celor necajiti, intristati si deznadajduiti si roaga-te pentru noi ca Bunul Dumnezeu sa ne ridice povara incercarilor care ne apasa si sa ne dea tarie in credinta , ca sa Ii cantam : Aliluia!

Acest Condac se zice de trei ori . Apoi se zice iarasi Icosul intai : Viata ta a fost o viata rastignita... si Condacul intai : Pe robul lui Dumnezeu, Sfantul Gherasim... Dupa aceea se citeste aceasta

Rugaciune

Sfinte Gherasim, robule al lui Hristos, cel ce ai stralucit inaintea oamenilor ca lumina in intuneric, care ai calauzit poporul spre cunoasterea adevaratului Dumnezeu, primeste de la noi aceasta putina rugaciune. Vezi , sfinte , durerile noastre. Vezi necazurile care ne apasa. Vezi multimea ispitelor care ne invaluiesc neincetat. Roaga-te lui Dumnezeu pentru noi, asa cum te-ai rugat pentru multimea credinciosilor care marturisesc minunile tale.

Mare dar ne-a facut noua Domnul prin neputreziciunea sfintelor tale moaste. Ca ne-am intarit in credinta auzind ca bolnavii care s-au atins de racla ta au fost vindecati si ca i-ai alungat pe diavoli de la cei indraciti.

O, Sfinte Gherasim, precum ai scapat insula Kefaloniei, cum ai scapat-o de jugul agarenilor si de multe necazuri, tot asa ajuta-ne si pe noi. Am cautat usurare prin puterile noastre, dar nu am aflat. Am cautat ajutor de la oameni , dar am ramas nemangaiati. La tine venim, sfinte, nadajduind ca nu ne vei rusina. Ci ne vei da cele de trebuinta, aratandu-ne care este calea pe care trebuie sa mergem.

Stim ca daca in viata alegem dupa voia noastra cea rea ramanem lipsiti de ajutorul dumnezeiesc. Roaga-te pentru noi, tu, sfinte, sa cunoastem si sa facem voia lui Dumnezeu, ca sa ajungem in raiul cel preadulce, in care tu il lauzi pe Dumnezeu cu toti sfintii si cu toate puterile ceresti , in vecii vecilor. Amin.

Apoi se face otpustul.

Rugaciunea pentru izbavirea celui indracit

Sfinte Gherasim, podoaba a Kefaloniei si ocrotitorule al ortodocsilor, primeste putina mea rugaciune pentru (numele), care mult se chinuieste. Stiu ca ai primit darul de a-i ajuta pe cei chinuiti de duhurile necurate, si pentru aceasta te rog sa ii dezlegi de legaturile diavolesti cu care este legat. Arata-ti si acum puterea, sfinte, ajutand aceasta faptura care mult patimeste. Stiu ca pe tanarul care vroia sa isi curme viata, aruncandu-se din clopotnita, nu doar ca l-ai tinut in viata, ci l-ai si izbavit de diavolul care il chinuia. Stiu ca pe femeia pe care diavolul voia sa o inece ai tinut-o in chip minunat deasupra apei pana ce maicile au venit sa o ajute. Si nu numai ca nu a murit, dar prin rugaciunile tale a si scapat din ghearele diavolului care o chinuia.

Mare este durerea parintilor care sufera vazandu-si copiii patimind, mare este durerea rudelor cand un om este bantuit de duhurile necurate. Vezi durerea inimii mele, sfinte nu ma lasa. Stiu ca rugaciunea mea este slaba, dar nu pentru credinta mea, ci pentru iubirea ta fata de neamul crestinesc te rog cu inima zdrobita : indura-te, sfinte, si alunga de la (numele) toata lucrarea draceasca , pentru ca el, cunoscand puterea dumnezeiasca, sa duca o viata bineplacuta lui Dumnezeu pana la sfarsitul vietii sale, multumindu-ti pentru ajutorul primit si laudandu-l pe Dumnezeu, Cel ce este minunat intru Sfintii Sai. Amin.

Rugaciunea celui chinuit de diavol

Sfinte Gherasime, mare facatorule de minuni, vezi necazul meu si durerile mele. Roaga-te pentru mine lui Hristos Dumnezeu, ca sa ridice povara care ma apasa.

Ajuta-ma, sfinte, ajuta-ma ca nu cer desfatari lumesti, ci cer sa fiu izbavit din lanturile diavolului. Nu te scarbi de mine, pacatosul , ci vino in ajutorul meu.

Am auzit de multimea minunilor tale. Sfinte, si cred lui Hristos ca nu vei trece cu vederea cererea mea. Da, Cuvioase parinte Gherasim, ajuta-ma , nu ma lasa. Alunga norii deznadejdii de la sufletul meu. Alunga-l pe necuratul diavol, care ma impinge sa fac lucruri necuvioase si sa spun cuvinte de ocara. Stai in ajutorul meu, sfinte, si ajuta-ma sa dobandesc sanatate trupeasca. Primeste putina mea rugaciune, ca eu, scapand din lanturile diavolului celui urator de oameni, sa ma ridic din groapa in care zac si sa pun inceput bun mantuirii, slavind in vecii vecilor Treimea cea deofiinta si nedespartita, pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh, in vecii vecilor. Amin.

Sursa: www.crestinortodox.ro

O zi frumoasa sa aveti!

2011-10-20T00:11:00.000+03:00

Adrian Paunescu - Adio, Vara

Adio, vara, pleaca-n ascunzisuri,
Noi suntem gata de-a cadea –ntr-o carte,

Si de-a mai lacrima catre pietrisuri,

De dor de tine si de dor de moarte.

Din fructe coapte picura alcoolul,

Nimic nu mai ramane cum fusese,

Ce cosmic iese dintre ramuri golul

Penultimelor tragice regrese.

Si va veni si ultima rafala,

Dar nu-o vom apuca-o, nu e sansa,

Cand in ninsoarea imateriala

Bolnavii lumii vor cadea in transa.

Ci noi atata am putea decide,

Incostienti si tristi ca prima oara,

Prin fumurile toamnelor putride,

O carte pentru voi: adio, vara!

Medjugorje - Locul Sfânt al Herţegovinei si Aparitiile Fecioarei Maria

2011-10-17T16:03:00.001+03:00

Urmariti mai jos un reportaj interesant realizat de jurmalistul Carmen Avram despre fenomenul de la Medjugorje din Bosnia-Hertegovina, un loc plin de incarcatura spirituala unde doresc sa ajung si eu candva.. :)

Melodia de Sambata - Fly On The Wings Of Love - Castigatorii Eurovision 2000

2011-10-15T12:20:00.001+03:00

Sfânta Cuvioasă Parascheva

2011-10-14T20:29:00.003+03:00

Inima Ortodoxiei bate astăzi la Iaşi

În fiecare an, la mijloc de octombrie, timpul pare că se opreşte, pentru a lăsa răgaz pelerinilor sosiţi la Iaşi, la chemarea Sfintei, să înţeleagă, pentru o clipă, veşnicia. Bătrâna capitală a Moldovei devine, pentru câteva zile, o catedrală în aer liber, în care rugăciunile, speranţele şi evlavia credincioşilor se adună neîncetat.

Imagine Iasi 14 oct 2011

Viața Sfintei Cuvioase Parascheva

În fiecare an, la 14 octombrie, Biserica Ortodoxă de pretutindeni prăznuiește pe Cuvioasa Maică Parascheva. În chip deosebit, ea este cinstită în Moldova, întrucât de mai bine de 350 de ani moaștele ei se găsesc la Iași, fiind izvor de binecuvântare și însănătoșire duhovnicească și trupească pentru toți cei care o cheamă în rugăciune să fie mijlocitoare către Preamilostivul Dumnezeu. Dacă Sfânta Muceniță Parascheva, prăznuită la 26 iulie în Calendarul Ortodox, este cunoscută în popor cu numele "Sfânta Vineri", Cuvioasa Maică Parascheva a fost numită, mai cu seamă în Moldova, "Vinerea Mare". Ca un simbol al unității Ortodoxiei de pretutindeni, viața de după moarte a Sfintei Parascheva arată că sfințenia ridică din neamul său pe omul ce s-a asemănat cu Dumnezeu, făcându-l lumină de iubire și apropiere între toți cei care mărturisesc și viază întru aceeași credință. Mărturie despre cinstirea adusă de strămoșii noștri Sfintei Parascheva sunt bisericile ctitorite cu hramul Cuvioasa Parascheva nu numai în Moldova, dar și în Transilvania și în Țara Românească.

Sfânta Cuvioasă Parascheva a trăit pe pământ în prima jumătate a veacului al XI-lea. Prima învățătură în limba română despre viața sfintei o găsim în "Cartea românească de învățătură" a mitropolitului Varlaam al Moldovei, Iași, 1643.

S-a născut în Epivata (azi Boiados), pe țărmul Mării Marmara, în apropiere de Constantinopol (mai târziu, Istanbul), pe atunci capitala Imperiului bizantin. Părinții ei, oameni de neam bun și credincioși, râvnitori spre cele sfinte, au crescut-o în frica de Dumnezeu, îndemnând-o spre deprinderea faptelor bune, dar mai ales a postului, rugăciunii și milosteniei. Un frate al ei, după ce a învățat carte, s-a călugărit sub numele de Eftimie; a fost ales episcop în lo-calitatea Madite pentru dragostea față de cele sfinte și pentru cultura sa deosebită.

Sfânta Parascheva și-a petrecut anii copilăriei în casa părinților, sub ocrotirea acestora. Se spune că pe când avea zece ani, "fiind într-o biserică a Precistei" a auzit citindu-se, la Sfânta Liturghie, cuvântul Evangheliei: "Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze Mie" (Marcu 8, 34). Chemarea Mântuitorului a sădit în inima ei dorul de desăvârșire, încât și-a împărțit toate hainele săracilor. Același lucru l-a făcut și în alte împrejurări, fără să țină seama de mustrările părinților.

Pelerini la Iasi - 14 oct 2011

Moștenind o mare avere de la părinți, împreună cu fratele ei, tânăra Parascheva a dăruit săracilor partea ce i se cuvenea de moștenire și, "părăsind frumusețea acestei lumi", s-a retras "în adâncul pustiei". S-a oprit mai întâi la Constantinopol, unde a ascultat cuvinte de învățătură de la călugări și călugărițe cu aleasă viață duhovnicească. Urmând sfaturile acestora, a părăsit capitala, îndreptându-se spre ținutul Pontului. Vreme de cinci ani a rămas la Mănăstirea Maicii Domnului din Heracleea. De aici a plecat spre Țara Sfântă, în dorința de a-și petrece restul vieții în locurile binecuvântate de viața pământească a Mântuitorului Iisus Hristos și a Sfinților Apostoli. După ce a văzut Ierusalimul, s-a așezat într-o mănăstire de călugărițe în pustiul Iordanului, unde s-a nevoit cu postul și s-a înălțat duhovnicește în rugăciune, întocmai ca Sfântul Ioan Botezătorul, ca Sfânta Maria Egipteanca și ca atâția alți ostenitori ai pustiei roditoare de desăvârșire. Mitropolitul Varlaam al Moldovei, în Cazania sa, spune că acum Sfânta nu mai avea grijă "nici de veșminte și de așternuturi, nici de mâncări și de mese, nici de casă sau slujnice, ci numai de curăția sufletului și de răspuns județului (judecății n.n.) ce va să fie". Ea "pururea suspina și nepărăsit tânjea cumu-și va înfrumuseța sufletul, cum se va logodi pe sine Mirelui ceresc, lui Iisus Hristos, cum se va îndulci la vederea Mirelui său, de slava și de lumina și de bucuria cea fericită. De aceasta ... ochii de lacrimi îi erau întunecați pururea".

Într-o noapte, însă, pe când avea ca la 25 de ani, un înger i-a spus, în vis, să se reîntoarcă în locurile părintești: "Să lași pustia și la moșia ta să te întorci, că acolo ți se cade să lași trupul pământului și să treci din această lume către Dumnezeu, pe Care L-ai iubit". După ce a avut această vedenie, sfânta "fără de voie lăsă pustia și se întoarse în lume și la Țarigrad veni". Ți mereu în biserica Precistei ce este în Vlaherne și către icoana Sfinției Sale căzu și cu lacrimi se ruga așa și zicea: "N-am altă nădejde, n-am alt acoperământ. Tu-mi fii îndreptătoare, tu-mi fii folositoare... Că până am umblat în pustie pe tine te-am avut ajutor, iar acum, dacă m-am întors în lume, îndreptează-mă până la sfârșitul vieții mele, că altă nădejde nu am".

Constantinopol s-a îndreptat spre Epivata, localitatea în care văzuse lumina zilei, fără să spună cuiva cine este și de unde vine. "Acolo", continuă mitropolitul Varlaam, "trudă cătră trudă și durere cătră durere adăugă, cu post și nedormire pe sine se înfrumuseța..., cu lacrimi pământul uda și se ruga: Doamne Iisuse Hristoase, caută din lăcașul Tău cel sfânt; am lăsat toate și după Tine am călătorit în toată viața mea. Ți acum, îndură-Te Doamne, spune îngerului blând să ia cu pace sufletul meu". Împăcată cu sine, cu oamenii și cu Dumnezeu, și-a dat astfel sufletul întru odihna Mirelui ceresc.

A fost îngropată ca o străină, fără ca nimeni să știe cine era. Dar Dumnezeu, voind să o proslăvească, a descoperit în chip minunat cine era acea străină. Se spune că un marinar a murit pe o corabie și trupul i-a fost aruncat în mare. Valurile l-au adus la țărm, iar un sihastru care trăia acolo a rugat pe niște creștini să-l îngroape după rânduiala creștinească. Săpând deci o groapă, "aflară trupul Prea Cuvioasei Parascheva neputred și plin de mireasmă". Cu toate acestea, au pus alături de ea și trupul corăbierului, cel rău mirositor.

Dar, în noaptea următoare, unuia din creștinii care săpaseră groapa, cu numele Gheorghe, i s-a arătat în vis o împărăteasă, șezând pe un scaun luminat și înconjurată de mulțime de îngeri. Unul dintre îngeri l-a luat de mână, l-a ridicat și i-a zis: "Gheorghe, pentru ce n-ați socotit trupul Sfintei Parascheva? Nu știți că Dumnezeu a iubit frumusețea ei și a vrut să o proslăvească pe pământ?" Iar împărăteasa pe care o văzuse în vis și care nu era alta decât Cuvioasa Parascheva i-a poruncit să ia degrabă trupul ei și să-l așeze undeva, într-un loc de cinste. Aceeași vedenie a avut-o și o femeie credincioasă, cu numele Eftimia, într-același chip și în aceeași noapte, și a doua zi amândoi au spus tuturor minunata întâmplare.

Slujba pomenirii Sfintei Parascheva

Credincioșii de acolo, auzind de visul celor doi, au înțeles că este un semn dumnezeiesc, drept care au luat trupul Cuvioasei din mormânt și l-au adus cu mare bucurie, "cu lumini și cu tămâie", așezându-l în Biserica Sfinții Apostoli din Epivata. Îndată au avut loc vindecări minunate în urma rugăciunilor care se făceau lângă cinstitele sale moaște. Se spune că drept-credincioșii creștini din Epivata au zidit o biserică chiar pe locul în care au trăit părinții ei și unde ea însăși văzuse lumina zilei.

Vestea despre minunile care se săvârșeau în apropierea cinstitelor moaște s-a răspândit curând în Tracia și în Peninsula Balcanică. Este foarte probabil că Patriarhia ecumenică va fi procedat de timpuriu la canonizarea ei, adică la trecerea ei în rândul sfinților.

După trecerea ei la viața veșnică și după minunata descoperire a cinstitelor ei moaște s-au alcătuit unele scrieri despre scurta ei viață pământească și istoria strămutării moaștelor. Potrivit tradiției, cea mai veche lucrare aghiogra-fică dedicată Sfintei Cuvioase Parascheva a fost scrisă de diaconul Vasilisc, la cererea patriarhului ecumenic Nicolae al IV-lea Muzelon (1145-1151), pe la mijlocul veacului al XII-lea. Alta a alcătuit marele patriarh Eftimie al Târ-novei, în a doua jumătate a veacului al XIV-lea, care a folosit, ca și alți aghiografi de mai târziu, scrierea diaconului Vasilisc. Mitropolitul Matei al Mirelor, care a trăit în Mănăstirea Dealu, de lângă Târgoviște, a alcătuit, în grecește, o nouă "viață", precum și slujba Cuvioasei Parascheva, pe la anul 1605. Câțiva ani mai târziu, viața ei a fost inclusă de mitropolitul Varlaam al Moldovei, în Cazania lui, tipărită la Iași în 1643, fără îndoială folosind manuscrise grecești și slavonești, prelucrate după scrierea patriarhului Eftimie. Nevoințele ei au fost înfățișate pe scurt și de marele mitropolit Dosoftei al Moldovei în lucrarea sa Viața și petrecerea sfinților (4 vol. Iași, 1682-1686), precum și în alte Vieți de sfinți și în edițiile Mineielor tipărite la noi în țară. Dintre străinii care i-au mai cercetat viața consemnăm pe cunoscutul aghiograf grec Nicodim Aghioritul (1749-1809). Spre sfârșitul secolului al XIX-lea învățatul episcop Melchisedec Țtefănescu al Romanului (1823-1892), a tipărit o lucrare specială, intitulată Viața și minunile Cuvioasei noastre Parascheva cea nouă și istoricul sfintelor ei moaște (București, 1889). Câțiva teologi români din secolul trecut de asemenea s-au ocupat cu viața și sfintele ei nevoințe: Pr. Gh. Păvăloiu (1935), Arhim. Varahil Jitaru (1942), D. Stănescu (1938), Pr. M. Țesan (1955), Pr. Scarlat Porcescu, Pr. Prof. Mircea Păcurariu ș.a.

După ce au stat în Biserica Sfinții Apostoli din Epivata vreme de vreo două sute de ani, săvârșindu-se multe semne și minuni în jurul lor, datorită evenimentelor politice care au adus multă durere în țările balcanice,

cinstitele moaște ale Sfintei Parascheva au fost strămutate în mai multe locuri, fiind tuturor alinare în suferință, liman lin și neînviforat al celor care o cinstesc și o cheamă în rugăciune să mijlocească la Atotmilostivul Dumnezeu.

În anii 1185-1186, bulgarii și valahii din sudul Dunării, care de aproape două secole se găseau sub dominația Imperiului bizantin s-au răsculat împotriva asupritorilor, sub conducerea fraților Petru și Asan, români de neam, întemeind un stat nou, cunoscut sub numele de "Imperiul vlaho-bulgar", având capitala la Târnovo. Peste câțiva ani, în 1204, cavalerii apuseni porniți în Cruciada a patra au ocupat Constantinopolul, întemeind aici un "imperiu latin de Constantinopol", care a dăinuit până în anul 1261, condus de împărați veniți din Apusul Europei. În aceste împrejurări, bizantinii au creat două mici imperii, unul în Asia Mică, cu capitala la Niceea, nu departe de Constantinopol, altul în Tesalia, cu capitala la Tesalonic. Datorită relațiilor prietenești dintre împăratul Ioan Asan II din Târnovo (1218-1241) și împăratul de atunci din Constantinopol, în anul 1235 sau curând după aceea, moaștele Cuvioasei Parascheva au fost strămutate de la Epivata la Târnovo, capitala imperiului româno-bulgar, oraș care devenise între timp reședință patriarhală. Mutarea lor s-a făcut într-o impresionantă procesiune condusă de mitropolitul Marcu din Preslav, însoțit de numeroși clerici, fiind întâmpinate pretutindeni cu flori, lumânări și slujbe de către drept-credincioșii români și bulgari din sudul Dunării. La Târnovo au ieșit întru întâmpinarea lor împăratul Ioan Asan II, mama sa, Elena, și soția sa, Ana, precum și patriarhul de aici. Au fost așezate în Biserica Maicii Domnului. Se spune că împăratul ar fi zidit, în apropierea reședinței sale, o biserică având hramul Sfânta Parascheva.

La Târnovo moaștele Cuvioasei Parascheva au rămas timp de 160 de ani. Probabil acum s-a alcătuit slujba ei, care a intrat în Mineiul pe luna octombrie. Iar în a doua jumătate a veacului al XIV-lea, patriarhul Eftimie al Târnovei, "se pare un valah", i-a scris viața, cu mai multe amănunte decât o făcuse diaconul Vasilisc.

Dar tot pe atunci turcii au pătruns în Europa. Rând pe rând au cucerit părți însemnate din Peninsula Balcanică. În 1393 au cucerit partea răsăriteană a imperiului vlaho-bulgar, împreună cu capitala Târnovo, iar peste trei ani și partea apuseană, încât acest stat și-a încetat existența.

În astfel de împrejurări dramatice pentru creștini, moștele Cuvioasei Parascheva au fost mutate la Belgrad. Acolo au stat până în anul 1521, când turcii au cucerit și acest oraș, iar Serbia a fost transformată în pașalâc. Acum moaștele au fost solicitate de patriarhul ecumenic Ieremia I sultanului, care a acceptat să i le dea în schimbul unor daruri. Patriarhul a hotărât ca ele să fie aduse în Constantinopol, fosta capitală a Imperiului bizantin (cucerit de turci în 1453, care i-au dat numele Istanbul). În drum spre marele oraș întemeiat de sfântul împărat Constantin cel Mare, cinstitele moaște ale Cuvioasei Parascheva au fost expuse din loc în loc pentru a fi văzute și sărutate de credincioșii ortodocși din Peninsula Balcanică aflați sub stăpânire turcească. Pentru început, au fost așezate în biserica Sfânta Maria Panmacaristos, pe atunci Catedrală patriarhală. După transformarea acesteia în geamie, au fost mutate în alte biserici: Vlahserai (1586), Sfântul Dumitru (1597) și Sfântul Gheorghe din cartierul Fanar (1601).

După 120 de ani ele au cunoscut ultima strămutare, de data aceasta spre pământul românesc. În anul 1641, după ce binecredinciosul domn Vasile Lupu al Moldovei a plătit toate datoriile Patriarhiei din Constantinopol, cârmuitorii ei de atunci, patriarhul Partenie I, zis cel Bătrân (1639-1644), împreună cu membrii Sinodului său, au hotărât să-i ofere, drept recunoștință, moaștele Cuvioasei Parascheva "pentru sfințirea și binecuvântarea acelui loc al Bogdaniei (Țara Moldovei, n.n.)", după cum se spune în "scrisoarea sinodicească". Racla cu cinstitele moaște a fost transportată cu o corabie pe Marea Neagră, fiind însoțită de trei mitropoliți greci (Ioanichie al Heracleei, Partenie al Adrianopolului și Teofan al Paleopatrei). Ajungând la Galați, apoi la Iași, au fost întâmpinate de Vasile Vodă Lupu, de mitropolitul Varlaam și de episcopii de Roman și Huși, de cler și credincioși. În ziua de 13 iunie 1641, cinstitele moaște au fost așezate în minunata biserică a Mănăstirii Sfinții Trei Ierarhi, ctitoria domnitorului. Cinstitele moaște au rămas aici până în anul 1884, când au început lucrările de restaurare a sfântului lăcaș, din acest motiv fiind mutate în paraclisul mănăstirii. Dar în seara zilei de 26 decembrie 1888, după slujba Vecerniei, din neatenție, a rămas aprinsă o lumânare din sfeșnicul de lângă racla din lemn în care erau așezate cinstitele moaște; peste noapte sfeșnicul a ars, iar focul s-a extins la catafalcul pe care era așezată racla, arzând mocnit toată noaptea și "prefăcându-l într-o grămadă de cărbuni". A doua zi dimineața, autoritățile de stat și bisericești, preoții și credincioșii au constatat că cinstitele moaște au rămas neatinse; încă o minune săvârșită prin puterea lui Dumnezeu. Fericitul întru pome-nire, Mitropolitul Iosif Naniescu, a cercetat paraclisul, preaslăvind minunea dumnezeiască. Prefectul județului Iași, Leon Negruzzi, și procurorul general al orașului au consemnat în procese verbale cele întâmplate. Ridicate din mormanul de jar, moaștele Cuvioasei au fost adăpostite provizoriu în altarul paraclisului de la Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi și în curând strămutate în noua Catedrală mitropolitană din Iași, care fusese sfințită cu puțin timp mai înainte, la 23 aprilie 1887. Aici se găsesc și astăzi, fiind cinstite de obștea drept-credincioșilor moldoveni, care îi cer Sfintei Parascheva să mijlocească pentru ei înaintea tronului ceresc, venerând-o cu multă evlavie, ca pe o adevărată ocrotitoare a Moldovei.

Hram Sfanta Parascheva - Iasi 14 oct 2011

În ședința din 28 februarie 1950, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât canonizarea unor sfinți din neamul nostru, precum și generalizarea cultului unor sfinți ale căror moaște se găsesc în țară la noi. Hotărârea respectivă a fost transpusă în fapte în cadrul unor mari festivități bisericești din cursul lunii octombrie 1955. În cazul Cuvioasei Parascheva, generalizarea cultului ei s-a făcut în Catedrala mitropolitană din Iași, la 14 octombrie 1955, în prezența a numeroși ierarhi români, precum și a unor reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe Rusă și Bulgară.

Drept-credincioșii creștini de pretutindeni o cinstesc prin participarea lor la slujbele din 14 octombrie, în fiecare an, iar cei din Iași și din împrejurimi o cheamă în rugăciune, în orice clipă de cumpănă, cerându-i ocrotire și ajutor. Sfânta Cuvioasă Parascheva este considerată, pe drept cuvânt, ocrotitoarea orașului Iași și a întregii Moldove, pentru că de-a lungul anilor moldovenii au simțit în viața lor lucrarea minunată a harului dumnezeiesc prin mijlocirea Cuvioasei Parascheva cea mult folositoare.

De multe ori, vin oameni de pe tot cuprinsul țării să-și plece genunchii în fața raclei cu cinstitele ei moaște, ca să mulțumească pentru ajutorul și binecuvântarea ce luminează în viața lor.

Viața curată, împletită prin rugăciune și fapte bune, tinerețea care strălucește peste veacuri precum lumina din candelele fecioarelor înțelepte, sunt pentru noi un îndemn la mai multă rugăciune și priveghere, la căutarea bucuriei pe care o aduce în inimi prezența Duhului Sfânt. Simbol al frățietății ortodoxe, Sfânta Parascheva, luminătoarea casnică a Moldovei, ne aduce din acea primă jumătate a veacului al XI-lea în care a viețuit pe pământ, când Biserica era una și nedespărțită, nădejdea biruinței asupra patimilor, dezbinărilor și necazurilor din lume, prin iubirea smerită și atotputernică a Domnului Hristos Care iubește și adună pe toți oamenii.

Iti multumesc Sfânta Cuvioasă Parascheva pentru tot ajutorul dat! AMIN!

Sursa: http://www.doxologia.ro/

Carl Jung si Stadiile vietii

2011-10-08T16:11:00.000+03:00

Motto: Mulţumesc lui Dumnezeu că sînt Jung şi nu jungian. (C.G. Jung)

Carl Gustav Jung (1875-1961) a avut o importanţă considerabilă în sînul mişcării psihanalitice şi este în general considerat ca prototipul dizidentului, atît prin impactul rupturii sale, cît şi prin amploarea mişcării pe care a creat-o la rîndul său (psihologia analitică).

Viaţa lui Carl Jung, se poate diviza în cîteva perioade importante:

- Perioada activităţii la clinica din Burgholzli, condusa de faimosul Bleuler. Din această perioadă datează lucrarea sa despre asociaţiile libere şi observaţiile privind manifestările psihice ale bolnavilor mintal. Aceste observaţii vor fi exploatate mai tîrziu în opera sa de maturitate.

- Perioada colaborării cu Sigmund Freud

Aşa cum atestă corespondenţa dintre cei doi, Jung a dus mai mulţi ani la rînd o activitatea frenetică în sprijinul "cauzei", adică promovarea şi impunerea psihanalizei freudiene în conştiinţa medicală a epocii. Această perioada şi-a lăsat amprenta în lucrarea Metamorfozele libidoului şi simbolurile sale. Tot în această lucrare apar însă şi primele semne ale despărţirii de teoriile freudiene.

- Perioada confruntării cu inconştientul

Jung renunţă la activitatea sa medicală şi se retrage din funcţiile deţinute în cadrul mişcării psihanalitice. El o rupe brutal cu Freud şi se dedică - într-o solitudine cvasitotală şi într-o stare de spirit care friza schizofrenia - studiului fantasmelor propriului său inconştient. Aici găseşte o sursă nesecată de inspiraţie pentru operele sale de maturitate.

- Perioada elaborării psihologiei analitice şi a operei de maturitate

Jung este tras de alchimie, în care găseşte confirmarea propriilor sale concepţii legate de procesul de individuaţie. El scrie o carte monumentală: Psihologie şi alchimie în care ilustrează procesul de individuaţie şi raporturile sale cu alchimia medievală analizînd visele unui pacient.

Se ocupă de asemenea de fenomenul sincronicităţii, de I Ching - îl prezintă pe Richard Wilhelm conştiinţei intelectuale europene.

Scrie lucrări şi comentarii alchimice şi astrologice foarte importante. Opera sa considerabilă este foarte greu de sistematizat. Doctrina sa - mai degrabă filozofică decît psihologică - îl determină pe Freud să constate depărtarea fostului său emul de teoriile psihanalizei şi cochetarea cu profetismul (aluzie la mărturiile lui Jung privind visele şi impresiile sale vizuale profetice)

Mai multe detalii despre viata si opera lui Jung gasiti aici: http://www.carl-jung.info/biografie.html

O escapada la Mamaia

2011-09-03T13:21:00.002+03:00

E vara, e soare, e vacanta... si ce poate fi mai frumos decat o escapada de week-end la mare!! Stiu, sezonul e nitel pe sfarsite, insa inceputul lunii septembrie arunca raze de soare calduroase si preturi mai avantajoase pentru turisti la cazare Constanta.

Dintre toate statiunile de pe litoralul romanesc, Mamaia, perla Litoralului ne face cu ochiul, insa preturile ridicate la cazare pot fi un impediment major pentru potentialii turisti. Astfel ca va propun o varianta acceptabila pentru dvs, cu conditia sa vreti sa faceti ceva miscare si nu aveti pretentii ca plaja sa fie chiar sub botul hotelului unde sunteti cazati. Puteti gasi cazare ieftina in Constanta de preferat cat mai aproape de intrarea in Statiunea Mamaia si de aicea pana la o vacanta in cea mai frumoasa statiune a Litoralului Romanesc mai e un pas... REZERVAREA! :)

In afara de plaja in Mamaia, Constanta ofera si alte oportunitati doritorilor de distractie cum ar fi o vizita la Delfinariu, Shopping in cateva Mall-uri extrem de bine pozitionate ale orasului, intrari la Cinema si la Discoteci, o plimbare cu iahtul din Portul Tomis, o plimbare pe faleza pana la Cazinou sau de ce nu, chiar plaja in portiunea de plaja a orasului Constanta.

Daca va face cu ochiul aceasta escapada si cautati cazare Constanta puteti apela la recomandarile prieteniilor sau la recomandarile celor de la BookingExpert, un site pe care l-am gasit recent, cu sfaturi extrem de avizate.

Vacanta placuta!

Sportul zilnic face minuni!

2011-08-27T14:34:00.002+03:00

Suntem deja în toiul verii, aşa că sportul a devenit nu doar o necesitate, ci şi o plăcere pe care o putem practica în parcuri şi în spaţii special amenajate, adica în aer liber. Ştim cu toţii că mişcarea face bine, iar sportul în aer liber este sănătos şi relaxant. Înainte, însă, de a ne lua echipamentul şi de a ne îndrepta spre parc, trebuie să ştim că sunt anumite reguli şi în ceea ce priveşte sportul practicat în spaţii deschise:

1. Atenţie la soare!

Vara, soarele este inamicul nostru numărul 1 aşa că nu uita să îţi aplici o loţiune cu fotoprotecţie, şi asta cu 30 de minute înainte de expunerea la razele solare. Alege o cremă potrivită tipului tău de piele, dar şi de ten. Insistă asupra zonelor mai sensibile sau a celor de expunere maximă, cum ar fi, de exemplu, umerii şi faţa.

2. Hidratează-te!

Atunci când facem sport pierdem foarte multă apă prin transpiraţie. Pe lângă efortul depus se adăugă, bineînţeles, şi deshidratarea datorată căldurii. O pierdere de numai 1% din apa din organism determină atât o scădere de energie, cât şi o scădere de 10% a performanţelor sportive. Aşadar, apa este ingredientul magic! Bea apă înainte, în timpul şi după ce ai practicat sport.

3. Echipează-te corespunzător!

Ia în calcul atât sportul pe care vrei să îl practici, dar şi condiţiile meteo. Pentru vară, adoptă o ţinută lejeră, haine de bumbac, deschise la culoare şi poartă întotdeauna ceva pe cap. În cazul în care eşti începător, nu trebuie să îţi lipsească cel puţin câteva elemente din echipamentul de protecţie.

4. Alimentează-te pentru a avea energie!

Este indicat ca înainte de a face sport să mănânci ceva uşor: fructe, legume, o gustare. De asemenea, pe parcursul zilei consumă un baton proteic sau câteva pătraţele de ciocolată neagră tocmai pentru a-ţi păstra energia necesară practicării unui sport.

5. Nu uita de încălzire!

Sursa: http://www.miscareafacebine.ro/

29 iulie - Ziua Imnului National al Romaniei

2011-07-30T15:21:00.000+03:00

Astazi este Ziua Imnului National! “Desteapta-te romane!”

Romania sarbatoreste astazi (nr 29 iulie 2011) Ziua Imnului National. Din 1848 „Desteapta-te, romane!” a fost unul dintre cele mai importante cantece ale romanilor

Desteapta-te, romane!” a dat curaj in romanilor in mai mult momente importante printre care Razboiul de independenta dar si in Primul si Al Doilea Razboi Mondial. Nu a devenit insa imn national decat in 1990, cand a inlocuit Trei Culori, imnul national al Romaniei socialiste pana la Revolutie.

Ideea unui imn care sa reprezinte idealul national s-a nascut in 1840. Primul imn oficial a fost realizat in anul 1881 cu prilejul incoronarii regelui Carol I de poetul Vasile Alecsandri a scris textul „Imnului regal roman”. Imnul s-a cantat prima oara in mod oficial in anul 1884, la incoronarea regelui Carol I.

Imnul regal a fost inlocuit de mai multe ori prima oara in 1948 de “Zdrobite catuse”, apoi de, “Te slavim, Romanie!” ulterior de “Trei culori”.”Trei culori” avea sa fie inlocuit dupa Revolutie cu “Desteapta-te, romane!”. Versurile si aranjamentul ii apartin lui Andrei Muresanu, iar Anton Pann este creditat ca autor al muzicii imnului. Cu toate acestea, Gheorghe Ucenescu, dascal la primul gimnaziu romanesc brasovean sustinea ca el este autorul muzicii.

In timpul evenimentelor din 1989, odata cu revolutia anticomunista, “Desteapta-te romane!” s-a auzit in toata tara. Astfel in 1990 a fost instituit ca imn national.

Sursa: Enational.ro

Cod roşu de scumpiri: România se îndreaptă spre o criză alimentară

2011-06-14T10:13:00.002+03:00

Ce debandada si bataie de joc e in tara asta... avem salarii mai mici si criza economica, dar preturi mai mari? Asta, ca sa castige smecherii ..nu cumva sa piarda 1 ban din profitul lor mare cu 3 cifre!!!

Dar nu se mai poate!! Chiar am ajuns bataia de joc a smecherilor, a politicienilor si a tuturor celor care dau 2 lei pe oamenii acestei tari, ne scuipa in cap si ne trateaza ca pe niste gunoaie-mortaciuni?!?? Pai, poate asta si suntem atata vreme cat nu ridicam capul si nu facem nimic ca sa schimbam lucrurile!!!

In mod normal nu postez asemenea articole dar citind de dimineata (vezi mai jos) mi s-a ridicat tensiunea....

Si pana acum ma intrebam de ce mereu cand merg la supermarket las o caruta de bani!!! Iata si raspunsul...

Cod roşu de scumpiri! În magazine, unele alimente de bază au ajuns la prețuri aproape duble în ultimul an. Mai mult, fructele şi legumele sunt mai scumpe vara faţă de iarnă, deşi se presupune că recoltele noi ar trebui să scadă tarifele. Ceea ce îi sperie şi pe reprezentanţii Ministerului Agriculturii care dau un verdict alarmant: România e cât pe ce să fie lovită de criza alimentară!

4 lei şi 82 bani, atât costa in hipermarketuri un litru de lapte. Un preţ mai mare cu 72% faţă de preţul din iunie anul trecut. Paradoxul este că producătorii n-au făcut nicio scumpire în ultimul an.

Telemeaua costă mai mult cu 30% în hipermarketuri. Zahărul s-a scumpit cu 65 de procente. Mai îngrijorător e că deşi pe timp de vară ne-am aştepta la preţuri mai mici, în magazine lucrurile stau exact invers.

Cartofii sunt mai scumpi in toiul verii decât în mijlocul iernii. Aceştia costă 2 lei si 19 bani faţă de 1,75 lei cât costau în decembrie 2010.

"Cartoful la producator la ora actuala e în jur de 1 leu, sub 1 leu, se plâng fermierii ca nu pot să vândă cartoful mai mult de 0,8 -0.9lei şi nu ştiu cum ajung la 2 lei în supermarketuri", a declarat Ioan Benea, preşedintele Federaţiei Naţionale a Cartofului din România.

Institutul Naţional de Statistică arată că fructele proaspete s-au scumpit în medie în prima jumătate a anului cu aproape 30%, iar cartofii cu 35 de procente. Preţurile îi surprind şi pe oficialii din Ministerul Agriculturii.

"Deci s a scumpit o data cu diferenţa de TVA, culmea e că la producător nu s-au scumpit preţurile", a declarat Adrian Rădulescu, secretarul de stat în Ministerul Agriculturii.

Concluzia revine autorităţilor.

"Majorarea preţurilor în condiţiile în care consumul a scăzut începe să fie un mic semnal că ne îndreptăm cu paşi mici sau siguri spre ceea ce previzionează o criză alimentară", a spus Adrian Rădulescu, secretar de stat în Ministerul Agriculturii.

SURSA: Realitatea.net

Scorpions la Bucuresti

2011-06-11T21:07:00.007+03:00

Un concert de senzatie au facut cei de la Scorpions la inceput de iunie la Bucuresti pe Zone Arena, unul din cele mai tari concerte ale acestei veri adus de Project Events in Romania.

Klaus Meine, Rudolf Schenker, Matthias Jabb, James Kottak si Pawel Maciwoda nu si-au aratat anii, erau ca niste pusti la primul lor concert si nu la ultimul, "vii" si "prezenti" pana la ultima suflare!

Au cantat melodii de pe noul album, precum si arhicunoscutele hituri "Wind of Change", "Rock You Like a Hurricane" sau "Still Loving You" pe cele mai importante lasandu-le la Bis.

Unul din cele mai frumoase momente ale acestui concert s-a consumat in momentul in care tobosarul trupei James Kottak a fluturat steagul romanesc in fata miilor de fani, iar vocalistul Klaus Meine l-a purtat in repetate randuri la gatul lui in timpul concertului.

Cu toate ca si-au anuntat retragerea, cei de la Scorpions vor ramane inca multi ani de acum incolo una din cele mai mari trupe de rock ale Europei si ale Lumii! Multumim trupei Scorpions pentru tot ce au facut de-a lungul vremii!

Predică la Înălțarea Domnului

2011-06-02T15:37:00.000+03:00

Iubiți frați și surori întru Domnul, Hristos S-a înălțat! S-a înălțat cu trupul în sânul Treimii, de unde nu S-a depărtat niciodată după dumnezeirea Sa, pentru ca să fie Apărătorul nostru în fiecare clipă a vieții noastre.

Sau, după cum spune condacul praznicului de față: „strigi celor ce Te iubesc pe Tine: Eu sunt cu voi și nimeni împotriva voastră”.

Și auzind o așa de mare încurajare dumnezeiască, tocmai de aceea trăim și noi, pe măsura noastră, bucuria Sfinților Apostoli, cărora li se făgăduise primirea harului Sfântului Duh în ființa lor sau a suflării de viață a Mângâietorului lumii.

Pentru că troparul zilei leagă Înălțarea Domnului de Pogorârea harului Sfântului Duh. Și Înălțarea Sa la cer i-a încredințat în mod deplin că El este Fiul lui Dumnezeu și Mântuitorul, Izbăvitorul lumii.

Odată cu Înălțarea Domnului se plinește/ se desăvârșește iconomia/lucrarea mântuirii Fiului lui Dumnezeu pentru noi și, totodată, umanitatea asumată de Fiul în persoana Sa dumnezeiască devine parte constitutivă a Dumnezeului nostru treimic pentru totdeauna, lucru pe care condacul zilei îl spune în termenii: „și cele de pe pământ unindu-le cu cele cerești”.

Iar dacă Puterile cerești s-au cutremurat la zămislirea Fiului din Fecioară cu atât mai mult s-au cutremurat când au văzut pe Fiul că aduce umanitatea Sa în Treime.

Și prin tot ceea ce a făcut și face Fiul lui Dumnezeu pentru noi ne arată dragostea Sa nemărginită pentru oameni și pentru întreaga Sa creație.

Pentru că El a compătimit și compătimește cu noi, dându-ne, pe măsura dorinței noastre de sfințire, ajutorul și harul Său pentru a fi fericiți, împliniți.

Însă ne ajută să fim împliniți la modul total, adică prin îndumnezeirea noastră, asemenea îndumnezeirii umanității Sale și nu în mod parțial…și nu doar pentru viața de acum.

Pentru că El, Dumnezeul nostru, nu ne dorește doar vii, performanți, cu daruri și capacități extraordinare ci Sfinți, cu totul înnoiți de har, cu totul frumoși, cu totul dumnezeiești.

Și această umplere a noastră de slava Lui e mai mult decât tot ceea ce se dorește astăzi, în general, pe pământ.

Spre exemplu, mulți vor să devină intelectuali sau oameni foarte bine pregătiți într-un anume domeniu/profesiune. Și, pe premisa că mintea noastră e capabilă, prin ea însăși, să înțeleagă și să crească în înțelegere și, implicit, omul e capabil să se autoeduce, mentalitatea seculară accentuează ca foarte pozitivă inteligența umană cerând tuturor performanțe intelectuale.

Biserica însă, fără să minimalizeze puterea de înțelegere a omului și fără să o descurajeze întrucâtva în căutările ei, accentuează faptul că Dumnezeu e Cel care îl luminează pe om și îl întărește în certitudini și într-o viață virtuoasă. Pentru că Biserica noastră vorbește despre o împlinire integrală a omului și nu doar a puterii sale de cunoaștere rațională.

Pentru că atât sănătatea trupului, cât și rațiunea, sentimentele și voința sufletului uman trebuie să fie puse în armonie reciprocă.

Dacă avem doar mușchi și bani…nu avem și adâncimi sufletești, crezuri, emoții, împlinire profundă. Iar dacă suntem doar erudiți dar lipsiți de sentimente știm ce trebuie să facem…dar nu ne hotărâm niciodată să ne exprimăm inima. Pe când, dacă suntem doar voință de fapte bune, ne facem planuri, le visăm…și le lăsăm baltă…iarăși nu ajungem la capăt cu dorințele noastre.

Cu un trup bolnav nu poți fi ascet și nici nu poți să faci studii, să slujești, să ai o familie pentru care să muncești. După cum cu un suflet bolnav, plin de patimi, nu ai liniște și împlinire, nu îți găsești locul, nu te simți tu însuți.

Acestea sunt motivele pentru care spovedim păcate referitoare la trup și la suflet și la activitățile noastre curente: pentru că spovedim tot ceea ce ne urâțește sufletul și trupul.

Și orice păcat e făcut și cu sufletul și cu trupul (pentru că urmările lor ating ambele aspecte ale ființei noastre), după cum asceza noastră, îndreptarea noastră e trupească și sufletească, pentru că omul în integralitatea lui, cu trup și suflet, trebuie înduhovnicit, umplut de slava necreată a lui Dumnezeu.

De aceea praznicul de astăzi accentuează intrarea umanității Lui în slavă sau urcarea umanității Sale în Treime: pentru că mântuirea e pentru omul în integralitatea sa.

Nu e de ajuns să avem doar trup frumos, îngrijit, bine îmbrăcat, lipsit de boli, capabil de muncă.

După cum nu e de ajuns să avem minte brici dar fapte imorale. Sau să fim sentimentaliști dar fără prea multă chibzuință. Sau porniți repede spre mânie dar nu și spre iertare.

Armonia trupului cu sufletul sau exprimarea evlavioasă și coerentă a sufletului prin intermediul trupului înseamnă să trăim și să ne exprimăm credința, nădejdea și dragostea de Dumnezeu în termeni cuviincioși.

Și cuviința profundă ne învață cum să reacționăm, să ne comportăm, să vorbim, să facem anumite gesturi în contexte particulare.

Pentru că această coerentă activitate interioară a noastră ne face să simțim măsura în gesturi, în cuvinte, în intenții, în priviri…

Și măsura noastră în toate ne e dată de modul în care Dumnezeu ne-a învățat și ne învață continuu să ne raportăm la noutatea zilei.

Pentru că zilele noastre și contextele existențiale sunt mereu altele. Mereu altceva de făcut și de spus. Altcuiva de făcut și de spus.

Însă în tot ceea ce facem nu suntem singuri, ci cu Hristos, și cu Tatăl, și cu Duhul Sfânt, cu Dumnezeul nostru treimic și cu tot cerul Său și cu toată lumea Sa.

Adică nu suntem primii și nici ultimii care ne bucurăm de dragostea și atenția Lui.

Nu suntem de aruncat ci pentru comuniune veșnică, pentru că fiecare dintre noi suntem chemați la a fi împreună cu El și între noi.

Iar pe cât ne descoperim unicitatea dar și comunul care ne leagă de toți oamenii și de întreaga creație, pe atât ne descoperim felul de a fi care are întrepătrundere cu toți cei care au trăit, trăiesc și vor trăi pe fața acestui pământ al lui Dumnezeu.

Și când ne gândim la oameni, din punctul de vedere al praznicului de astăzi, nu ne gândim în mod statistic ci din perspectiva împlinirii personale.

Nu ne gândim la câți oameni au fost, sunt și vor fi…ci la faptul că toți au aceeași împlinire: viața cu Dumnezeu și în armonie cu toți oamenii și cu întreaga creație transfigurată în care va domni veșnic Dumnezeu și poporul Său credincios.

Hristos ne-a centrat atenția și așteptarea pe Dumnezeul nostru treimic prin Înălțarea Sa la cer și nu pe cele care se văd în lumea de aici.

El ne-a dat posibilitatea ridicării, a înălțării minții, a sentimentelor, a voinței, a trupului nostru la cer prin asumarea, îndumnezeirea și ridicarea la nivelul Treimii a umanității Sale.

Și El S-a ridicat la cer pentru ca să coboare împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, în mod duhovnicește, în fiecare moment al vieții noastre bisericești și liturgice.

De aceea El e cu Tatăl și cu Duhul, de care niciodată nu S-a despărțit dar și cu noi, în toate zilele vieții noastre, pentru ca să ne ridice la viața Lui.

Și când vorbim de lucruri mistice/tainice în Biserică și în viața noastră creștin-ortodoxă vorbim tocmai despre acest lucru: despre cum trăim în, prin și întru slava Dumnezeului nostru treimic.

Și de aceea nu ne simțim singuri chiar dacă de multe ori ne bântuie o singurătate cruntă.

După cum niciodată nu ne simțim fără nădejde atâta timp cât viața noastră are două coperți, aici și dincolo, și nu numai aici.

Însă nici neiubiți nu ne simțim, chiar dacă neiubirea și lipsa de dialog au ajuns ziduri despărțitoare, pentru că iubirea Prea Sfintei Treimi ne umple din destul în toate reactualizările liturgice și monumentele Tradiției.

Hristos S-a înălțat, iubiți frați și surori întru Domnul, pentru ca viața noastră în trup să fie una cerească și pentru ca de la Dumnezeu să primim toată luminarea și tot ajutorul în viața și activitatea noastră. Amin!

(Pr. Dorin)

Sursa:http://www.ortodoxiatinerilor.ro/

Tina Turner - Simply The Best

2011-05-25T14:29:00.001+03:00

TRECETI BATALIOANE ROMANE CARPATII! - 10 mai 2011

2011-05-10T16:20:00.001+03:00

La multi ani Romania!

Pentru o istorie demna si un viitor stralucit!

In Ajun de Izvorul Tamaduirii

2011-04-28T20:10:00.003+03:00

Cu tine Preacurata

Cu Tine vreau sa port necazul
Zilelor de pribegie.
Se potoleste mereu talazul
Cand se rascoala-n vijelie.

Ca de la Tine am putere
Sa merg pe cale fara spaima,
Sa fac alean dintr-o durere,
Sa rabd cand altii ma defaima.

Cu Tine Preacurata Mama,
Il ai mereu-mereu in seama,
Si-i arati cale-mparatiei.

Ca esti curata intru tot
Nascut-ai pe Iisus Hristos,
Si patimile ca pe-un mort
Le-ai coborat tot [...]

Pr Ilarion Argatu

Paste fericit!

2011-04-21T16:45:00.010+03:00

Dragii mei cititori si prieteni,

Dumnezeu sa va dea un curcubeu la fiecare furtuna, un zambet la fiecare lacrima, o promisiune la fiecare grija si o binecuvantare la fiecare pas! Fie Ca Sarbatoarea Invierii Domnului Sa Va Aduca In Case Lumina, Dragoste, Intelegere Si Sanatate!!!

Va doresc un
PASTE FERICIT! si un calduros HRISTOS A INVIAT !

PS: Si daca va ganditi sa faceti cadouri persoanei iubite va recomand un site cu oferte foarte bune, cu cadouri de argint, icoane, decoratiuni interioare etc. Mai multe detalii la CadouriEmma.ro.

Vreau o Schimbare!

2011-04-12T17:22:00.001+03:00

INTERVIU CU GEORGE IANUŞ, DOCTORAND LA UNIVERSITATEA DIN TOKYO

2011-03-18T14:41:00.003+02:00

Român din Japonia: De ce nu vreau să plec de aici

La 27 de ani, George Ianuş este cercetător şi doctorand în cadrul Universităţii din Tokyo şi face parte din echipa care lucrează la proiectarea viitorului avion hipersonic al Japoniei pentru zboruri comerciale. Tânărul spune că nu are de gând să plece din Japonia în aceste momente grele, chiar dacă mulţi dintre colegii săi au făcut-o. „Profesorii de aici mi-au oferit o şansă extraordinară de a-mi realiza educaţia la standarde înalte. Aşa că vreau să fac tot ce pot să îi ajut la rândul meu", spune tânărul.

Cum ai ajuns să studiezi într-o lume atât de îndepărtată, geografic, dar şi cultural?

G.I.: Deşi stau aici de aproape doi ani şi jumătate, încă nu am găsit un răspuns raţional la această întrebare. În anul 5 de facultate am trimis o scrisoare de intenţie la cel puţin 50 de universităţi din Japonia. Am primit două răspunsuri. La una dintre aceste universităţi studiez şi acum. Am concurat cu 80 de studenţi din întreaga lume pe 10 locuri finanţate de guvern, dintre care doar un singur loc în Departamentul de Aero-nautică şi Astronautică. Iniţial nu am primit bursa, dar după două săptămâni de la răspunsul negativ am primit o scrisoare oficială care mă anunţa că s-a retras o persoană de la alt departament şi că s-a decis înfiinţarea unui loc în plus în departamentul meu. Mi-am urmat masterul, am aplicat pentru bursa de doctorat şi am primit-o.

Ce atrage atenţia unui european în Japonia?

G.I.: Primul lucru pe care îl observi este diferenţa dintre ei şi noi. Noi îi numim exotici, când de fapt fac parte dintr-un alt univers. Nu opus sau schimbat, ci este ceva total nou. Dacă mergi prin Europa, oriunde, poţi face asocieri între comportamente, idei, lucruri până şi gesturi ale trupului. Aici, tocmai aceste asocieri nu există. De aici şi atracţia incredibilă. Nu cred că pot să generalizez că pentru toţi europenii este aşa. Eu care nu aveam decât literatura despre ei şi doar una sau două cunoştinţe în România, m-am comportat aici ca un copil ce vede un parc de distracţii imens - total extaziat şi gata să „mă dau" în toate cursele. Trebuie să recunosc că la început am fost oarecum speriat de renumitele maniere „exagerate" (vânzători care strigă în magazin „Bine aţi venit" irashaimase! şi apoi „Mulţumesc că aţi trecut pe la noi", când ieşi, deşi ai intrat doar să te uiţi). Aici lumea este însă solidară. Cred că acest comportament este cel mai bine descris acum, după tragedia care a lovit ţara.

Ai fost cercetător în cadrul Centrului de Materiale şi Nanotehnologie al Universităţii din Tokyo. Ce a presupus această activitate?

G.I.: Oarecum intrigat de subiectul nanotehnologiei (n.r. - tehnologie care foloseşte instrumente la scară foarte mică) şi având posibilitatea unui job part time, alături de colegii de laborator m-am înscris la un studiu. Cercetarea a constat în centralizarea mai multor date ce analizează toxicitatea nano-materialelor şi posibilitatea apariţiei cancerului în cazul şoarecilor de laborator (deoarece au în comun 99% din ADN cu oamenii, studiul este cel mai potrivit pentru a determina efectele nocive ale acestei viitoare tehnologii).

Ai început apoi un doctorat în cadrul aceleiaşi universităţi.

G.I.: Doctoratul a fost un pas logic în continuarea masterului, unde am apucat doar să „zgârii suprafaţa" problemei. Concret, lucrez cu o echipă pentru proiectarea şi studiul combustiei în camera de postcombustie (energii degajate şi noxe emise) a unui tip de motor hibrid - motor turbo reactor prerăcit pe hidrogen. E vorba de un proiect iniţiat de JAXA - NASA japoneză - care va lansa viitorul avion hipersonic al Japoniei pentru zboruri comerciale prin anii 2017 -2020. Poate fi supranumit următorul Concorde, căci va parcurge în două ore distanţa Tokio - Los Angeles, cursă ce durează acum până la 14 ore.

Cui îi predai limba română în cadrul Ministerului de Externe din Tokyo?

G.I.: Slujba de la MAE al Japoniei a venit printr-o serie de recomandări. Predau limba română celor ce acţionează ca translatori pentru politicienii români care vizitează Japonia, pentru viitori consuli, ataşaţi şi pentru personalul ambasadelor. Am o clasă de patru „studenţi", toţi peste 35 de ani, care vorbesc fluent limba română. Aceştia lucrează în diviziile ambasadoriale şi se ocupă cu subiecte legate de politica est-europeană.

Comunici cu alţi studenţi români?

G.I.: Da, iar existenţa Ligii Studenţilor Români din Străinătate (LSRS) a contribuit la aceasta. Mi-a luat un an să găsesc primii români - studenţi - în Tokyo. Am experimentat singurătatea din acest punct de vedere şi de aceea ofer tot sprijinul pe care îl pot da pentru cei interesaţi, prin colaborarea cu LSRS. Din păcate nu sunt foarte mulţi studenţi care vor să studieze în Japonia şi mă gândesc că, după evenimentele din luna aceasta, numărul va scădea din nou.

În cazul tău, ce schimbări a adus tragedia care a lovit Japonia?

G.I.: Of, aceasta este o întrebare dificilă. Cutremurul a adus doar puţină spaimă. Avem cutremure aici o dată pe săptămână de 4-5 grade, şi sunt ceva comun, deci nu m-a speriat prea mult. Tsunami-ul, în schimb, a transformat puţina spaimă în teamă. Autorităţile nu se aşteptau la un tsunami atât de mare şi de puternic. Erau pregătiţi pentru valuri de 5-6 metri, nu 10 metri - şi nu cu forţa unui tren expres. Studiile s-au oprit, facultatea este închisă pentru a economisi energie, sunt programate pene de curent, trenurile funcţionează la capacitate redusă, profesorii ne sfătuiesc să avem grijă ce citim şi să nu devenim paranoici. Ne înţeleg dacă vrem să plecăm acasă, dar trebuie să îi anunţăm, fiindcă vor să ştie de noi. Am încercat să stau în casă, după primele anunţuri, dar nu am putut. Simţeam că „mă urc pe pereţi" din cauza ştirilor. Aşa că prefer să ies afară. Astfel, ceea ce pare încă un vis rău, devine o idee peste care trec mai uşor.

Adică atmosfera de pe stradă te ajută să te calmezi, oamenii nu sunt panicaţi?

G.I.: După primele ştiri legate de explozia de la centrală nucleară din Fukushima, au fost date diferite anunţuri care ne îndemnau să stăm în casă. Am încercat să le urmăm sfaturile o zi, două, mai ales că mai multe trenuri erau oprite din cauza penelor de curent şi cutremurelor. Însă, o dată ce am aflat că sunt exagerate ştirile legate de radiaţii şi că trenurile au început uşor să îşi reia activitatea, am ieşit afară. Lumea umbla pe străzi, încercând să se calmeze. Majoritatea era alcătuită din tineri, mai rar vedeam oameni în vârstă. Cei cu adevărat panicaţi erau în casă. Partea nostimă este că în oraş, prin locaţii arhipopulare de străini (Harajuku, Shinjuku), unde, de obicei, nu vedeai la 3 m în faţă de aglomeraţie, în 3 ore de plimbare am numărat doar 5 străini printre oamenii de acolo.

Ai de gând să pleci din Japonia pentru moment?

G.I.: Nu. Suntem zdruncinaţi, speriaţi, şi aceste stări sunt accentuate şi mai rău de cei de acasă. Familiile, prietenii, toţi trimit mesaje prin care îmi cer să fug, să plec. E din cauza imaginii pe care şi-au format-o pe baza ştirilor exagerate, dar şi ca urmare a grijii pe care mi-o poartă, din dragoste. Da, este dificil, da este greu, şi da suntem speriaţi, dar nu, unii dintre noi nu vor pleca. Eu cel puţin nu plec.

De ce alegi să rămâi?

G.I.: Sunt foarte mulţi oameni aici care nu au adăpost şi care au trecut printr-un triplu cataclism. Nu pot spune că înţeleg prin ce trec, ar fi exagerat, dar vreau să le fiu de ajutor. Mi-au oferit o şansă extraordinară de a-mi realiza educaţia la standarde înalte, m-au ajutat constant. Aşa că vreau să fac tot ce pot să îi ajut, la rândul meu. Cred că problema nucleară scoate în evidenţă două tipuri de studenţi: cei care privesc bursa, finanţarea şi sprijinul ce li se oferă, ca un fapt bine meritat ce li se cuvine şi cei care se simt solidari cu oamenii, care au prieteni, profesori la care ţin. Nu îi condamn pe cei ce au plecat, mă bucur că sunt teferi şi alături de familii, dar nu apreciez guvernele care trimit avioane să îşi scoată oamenii din Japonia, înainte de a trimite ajutoare. Nu îndemn la sacrificiu, ci la consolare, măcar prin cuvinte - iar dacă nu avem cuvintele potrivite, prin tăcere, prin a le fi alături.

Majoritatea colegilor tăi de alte naţionalităţi a plecat?

G.I.: Colegii din jur, majoritatea, au plecat. A rămas un mic grup.

Şi colegii români?

G.I.: O colegă din Galaţi, ce urmează un master în seismologie la aceeaşi facultate cu mine, a rămas iniţial singură într-un cămin din Odaia (insula în golful Tokyo) la etajul 14. Nu a mai putut suporta, aşa că a decis să plece acasă o săptămână, până se calmează situaţia. O altă colegă care a sosit în octombrie a rămas şi ea singură în cămin, la sud de Tokio. Ea nu va pleca. Totodată, nu e aşa uşor să plecăm, având în vedere că biletele de avion costă cât bursa noastră pe o lună. Există şi o altă categorie de români care rămân aici, cei cu slujbe şi familii în Japonia. Suntem uniţi şi avem încredere în ziua de mâine. Am format împreună cu alţi studenţi rămaşi aici un grup şi căutam misiuni de voluntariat pentru a ajuta. Şi rămânem.

Ce surse de informare foloseşti acum?

G.I.: La început m-am bazat pe ştiri date de NHK World în engleză - televiziunea naţională locală. Apoi am găsit Al Jazeera English. Însă, de ceva zile, după escalarea situaţiei nucleare, toate ştirile pe care le obţin sunt de pe un grup de discuţii pe Facebook. Pe acest grup sunt doctori în energie nucleară, muncitori şi ofiţeri ce lucrează sau au lucrat în centrale nucleare, studenţi şi cercetători de la MIT, Berkley, Tokyo University şi alte universităţi de prestigiu din lume; se adună informaţii, se discută cauze probabile şi se lansează teorii. Astfel, putem discerne între informaţiile valide din media şi cele exagerate. Sunt postate măsurători independente cu nivelele de radiaţii în Tokyo şi împrejurimi şi se pot compara cu datele oferite de mass-media. O dată ce pui toate informaţiile cap la cap, observi că situaţia nu este aşa de neagră pe cât o ilustrează cei de la televizor. Nu vine „Godzilla".

În cercul tău de prieteni sunt mulţi cercetători, fizicieni. Înţelegeţi mult mai bine aspectele legate de centrala nucleară. Care este în momentul de faţă poziţia voastră faţă de aceasta?

G.I.: Poziţia noastră este optimistă. Nivelul de radiaţii din jurul centralelor a depăşit într-adevăr limita normală: de la 10 la 80 microSv/h înregistraţi la 20 km. Dar asta înseamnă că trebuie să stai 3 ani în expunere continuă, pentru a deveni susceptibil la cancer. Maximul înregistrat a fost până la 1.000 microSv/h, când limita normală a unui om este de până la 50miliSv/y - la fel, îţi trebuie expunere continuă timp de mai multe luni pentru a ajunge la probleme de sănătate. Suntem la curent cu toate operaţiunile de salvare / reparare ce se desfăşoară acum. Cum am spus, suntem optimişti - nu cred că se va ajunge la un incident de natura celui din Cernobîl.

Care a fost relaţia cu autorităţile române din Japonia?

G.I.: Sunt profund dezamăgit de răspunsul autorităţilor române din Japonia. Dacă în timpul weekendului nu au putut fi contactate, când au fost contactate de colegi de‑ai mei păreau că nu sunt la curent cu acţiunile în curs de desfăşurare (în ziua de luni, 14 martie). Personal nu am sunat căci nu mă bazez pe ei, deci nu pot confirma. Site-ul ambasadei a fost updatat abia după 4 zile de la cutremur cu numere de telefon unde putem suna şi cere sfaturi de călătorie, iar ştirile de acasă nu ne ajutau cu nimic. Printre primele mesaje pentru noi, studenţii români, au fost cele din partea unui reprezentant al LSRS (Liga Studenţilor Români din Străinătate - n.r.) şi s-au adresat doar unui număr mic de studenţi. Noi, cei înregistraţi la Biserica ortodoxă de aici am primit duminică un mesaj de la patriarh. Din poziţia noastră a părut că Biserica a avut un răspuns mai prompt decât statul român. Am aflat apoi, abia pe 17 martie, că Ambasada României se preocupă de răspândirea mesajelor, apelând la Biserică.

Dacă ai transmite un mesaj optimist prietenilor şi rudelor din România, cum ar arăta acesta?

G.I.: Nu mai trimiteţi sfaturi ca: „pleacă, fugi!". Nu mă ajută cu nimic, din contră. Am sacrificat foarte multe pentru a ajunge aici, şi pot să analizez singur lucrurile din jur. Aveţi încredere.

Interviu realizat în colaborare cu Dragoş Preda, vicepreşedinte al Ligii Studenţilor Români din Străinătate (LSRS).

CV George Ianus

2010-prezent: Profesor de limba engleză, Universitatea din Tokyo; doctorand în cadrul Universităţii din Tokyo.

2010-prezent: Profesor de limba română, Ministerul de Afaceri Externe japonez.

2009-2010: cercetător - Centrul de materiale şi nanotehnologie al Universităţii din Tokyo.

2008-2010: studii masterale în cadrul Departamentului de Aeronautică şi Astronautică al Universităţii din Tokyo.

2007-2008: Supplier Quality Assurance Engineer 9 (Inginer pentru asigurarea calităţii produselor n.r) - Honeywell-Garrett România.

2002-2007: student în cadrul Facultăţii de Inginerie Aerospaţială, Universitatea Politeh-ncă Bucureşti.

Sursa: Romania Libera

Religia in Japonia

2011-03-16T15:41:00.011+02:00

- Shintoismul - Budismul - Zen - Crestinismul -

Religia in Japonia este altfel inteleasa decat in alte zone ale globului, cel putin altfel decat in tarile crestine. Aici convietuiesc intr-o ciudata interconexiune trei mari categorii de religii: shintoismul - religia autohtona nipona; budismul - religie de origine indiana care si-a facut intrarea in Japonia sub forma influentelor chineze; precum si crestinismul un reprezentant minor, dar totusi prezent aici in Japonia. Cu toate aceste, daca intrebi un japonez oarecare care este religia sa, exista o probabilitate mare ca acesta sa iti raspunda ca nu are nici o religie.

In acest articol voi incerca sa exemplific felul in care aceste religii si-au facut loc in Japonia si cum interactioneaza in civilizatia nipona, reusind sa coexiste intr-o relativa pace. Cu toate ca, asa cum am explicat mai sus se poate spune ca exista numai trei religii semnificative in Japonia, voi adauga la aceasta lista o ramura a budismului - religia zen, deoarece, rareori fiind considerata si tratata separat, ea este totusi parte integranta a culturii japoneze.

Shintoismul

Deoarece ii lipsesc anumite caracteristici considerate de cercetatori necesare unei religii, inca mai exista indoieli daca sa fie sau nu considerata ca atare. In principiu, Shintou (a se citi “shinto”) este numele dat credinteler indigene ale japonezilor, ritualurilor inchinate spiritelor native, practicilor zilnice si modului traditional de gandire.

Cu toate ca japonezii nu sunt cu constiozitate shintoisti, multe din obiceiurile specifice sunt inca practicate, din care as vrea sa enumar cateva, considerate de referinta: vizitarea unui altar (shrine) in timpul sarbatorilor de Anul Nou, participarea la festivale, rugaciunile adresate zeitatilor shintoiste pentru succes la examenele scolare, binucuvantarea copiilor de catre zeitati in cadrul sarbatorii Shichi-go-san (7-5-3) si multe altele. Trebuie precizat de asemenea ca majoritatea nuntilor sunt celebrate sub tutela acestei religii. In general, japonezii apeleaza la aceasta credinta pentru succese materiale sau reusita in viata, iar la religia budista pentru fericire in viata de apoi.

La inceputurile istoriei, fiecare clan (uji) avea o zeitate guvernanta, iar multitudinea acestor zeitati este referita sub numele de yaoyoroz no kami (in trad. 8 milioane de zeitati). Rugaciunile spre acesti zei, care de cele mai multe ori erau personificari ale naturii, erau inchinate direct acestora, adeptii acestei religii neobosindu-se sa construiasca altare pana in jurul secolelor III si IVen. De abia in secolul 4, cand Japonia a fost unificata sub conducerea clanului Yamato (vezi perioda Kofun), religia shintou a inceput sa-si formeze o structura ierarhica cu zei Yamato si imparatul - marele preot in frunte, iar celelalte zeitati locale in continuarea ierarhiei. Primele istorii japoneze se constituie ca eforturi de a legitimiza linia de sange a imparatului ca apartinand zeilor, amestecand mituri si legende despre zeitatile clanurilor cu mitologia Yamato. Nu s-a format nici o doctrina shintou in adevaratul sens al cuvantului pana la mijlocul perioadei Heian, cand s-a stipulat ideea ca zeii shintou erau manifestari ale zeitatilor budiste, legand astfel credintele indigene de invataturile budiste.

In timpul perioadei medievale si inceputul perioadei moderne au aparut cateva secte care propavaduiau un Shintou pur si independent. Dintre acestea, cele mai de seama sunt Ise, Yosida si Fukkon Shintou. Dupa restaurarea Meiji, guvernul a facut un efort in sustinerea acestei religii, cu scopul de a mari puterea politica a imparatului. Altarele locale si festivalele au fost readuse la viata pentru a intra in linie cu doctrina nationala. Toate acestea au disparut imediat dupa cel de-al doilea razboi mondial, cand statul si religia au devenit doua lucruri distincte, iar shintoismul a devenit doar o alta religie printre multe altele.

Astazi exista mai mult de 500 de secte shintoiste, care reclama un numar de 7.15 milioane de adepti. Practicile shintoiste sunt in stransa legatura cu practicile religioase locale si familiale. Venerarea zeitatilor recoltei, a pomilor, a animalelor si a tuturor lucrurilor apropiate de casa, ramane totusi o parte integranta a obiceiurilor locale de astazi.

Budismul

Aceasta religie a fost introdusa in Japonia oficial in 538en din statul antic coreean Paekche. Totusi, diversi vizitatori au introdus budismul in Japonia mult mai devreme, existand adepti ai acestei religii inca de la inceputul secolului V. Drumul care l-a urmat Budismul din India - tara de bastina a acestei religii si pana in Japonia trece prin China - stat centralizat in aceea vreme. In Japonia, acesta a ajuns tocmai in perioada consolidarii statului nipon, noua natiune unificata adoptand relativ rapid budismul si adaptandu-l conform necesitatilor sale.

De la sfarsitul secolului VI, Budismul a devenit principala credinta a clanurilor imperiale si altor conducatori locali, fiind considerata, cel putin din punct de vedere al nobililor, religie nationala. Printul Shoutoku (574-622en), unul dintre cei mai inflacarati adepti ai budismului, a initiat constructia a numeroase temple, incepad cu Houryuuji (cea mai veche cladire din lemn din lume) si continuand cu Koufukuji, Toudaiji, Yakushiji si Toushoudaiji.

Aceasta fiind prima filozofie religioasa introdusa in Japonia, Budismul a avut un puternic impact cultural si filozofic. Arhitectura, metalurgia, medicina si chiar si tehnicile agricole au fost puternic influentate de conceptele budiste. Multe alte valuri de invataturi budiste introduse din China au continuat sa modeleze cultura japoneza si in perioadele ulterioare, incepand din perioada Heian si terminand cu periada Edo.

Nelinistile politice si sociale, precum si cresterea importantei castei soldatilor in timpul perioadei Heian, au condus la aparitia unui budism apocaliptic, care a pus bazele unei noi periode in istoria budismului, pe avea sa inceapa in perioada Kamakura. Aceasta renastere a avut loc pe fondul aparitiei sectelor Nichiren, Joudo, Joudo Shinshuu si Zen (aceste fiind si la ora actuala cele mai importante secte budiste), care propavaduiau salvarea sufletului prin gratie, concept diferit fata de filozofia budista a nobililor din perioada Nara. Aceste secte sustineau ca simpla repetare a cuvintelor “Namu myou houren gekyou” (Imi pun credinta in sutra Lotus) sau “Namu amida butsu” (Imi pun credinta in Amida Buddha) sau meditatia in cazul sectei Zen, erau suficiente pentru a salva sufletul cuiva. Cu aceasta infatisare populara, noul Budism s-a raspandit rapid, fiind intarit in perioada Edo de sistemul danka, introdus de shogunat si cerand tuturor famililor sa se inregistreze la unul din multele temple budiste din tara. Instituit ca un sistem pentru inlaturarea crestinismului, totodata a ajutat guvernul sa tina evidenta persoanelor.

In 1994 se sustine ca existau 89,8 milioane de adepti ai budismului in Japonia. Sectele traditionale inca sunt puternice in zonele rurale, dar noile infintate secte dupa cel de-al doilea razboi mondial, pe baza filozofiei Nichiren au reusit sa castige numerosi adepti din cadrul mediului urban, astfel secta Souka Gakkai sustine ca ar avea aproximativ 8 milioane de adepti; Rissu Kouseikai - 6,48 milioane, iar Reiyuukai, 3.07 milioane.

Concluzionand, se poate afirma ca vechile si noile secte budiste coexista intr-o armonie ecumenica, propovaduind activ pacea si ajutand refugiatii.

Zen

Practicantul zen cauta iluminare prin disciplina si meditatie si asteapta salvarea sa si a tuturor fiintelor inzestrate cu constiinta.

Postura meditativa zazen a fost din timpuri stravechi o tehnica budista pentru atingerea iluminarii. Totusi, secta Zen, originara din China, a fost prima care a sustinut ca orice element al vietii, mancarea, dormitul, mersul sau statul ar putea fi aplicate pentru a medita.

Calugarul Eisai a introdus secta budista Rinzai din China in Japonia la sfarsitul secolului XII, iar calugarul Dougen a introdus ceea ce acum poarta denumirea de Scoala de Budism Soutou imediat dupa aceasta, la inceputul perioadei Kamakura.

Incercand o combinatie de zanen si kouan (ghicitori paradoxale formulate de un maestru ca tema de meditatie), secta Rinzai a fost extrem de populara printre samuraii de rang inalt si nobili. Cateva temple Rinzai inca exista, si sunt destul de faimoase: Daitokuji si Nanzenji in Kyoto si Kenchouji si Engakuji in Kamakura. Probabil ca una dintre cele mai faimoase formulari kouan este: “Care este sunetul facut de o singura mana care aplauda?”

Secta Soutou, insa, sustine ca meditatia zazen, este suficienta pentru atingerea iluminarii. Calugarul Daugen nu a avut nici un interes pentru putere si faima, stabilindu-si manastirea in munti, aproape de prefectura Fukui, departe de capitala. Propavaduind ca oricine poate atinge iluminarea, a atras numerosi adepti din randul samurailor de clasa inferioara si oamenilor obisnuiti.

O alta secta zen, scoala Oubaku a fost introdusa din China mult mai tarziu, la inceputul perioadei Edo. Scripturile aceste secte sunt citite in limba chineza, iar ritualurile si decorul pastreaza o culoare pur chinezeasca.

Zen a avut o puternica influenta asupra culturii Japoneze. Calugarii Rinzai au jucat un rol important in introducerea culturii chineze. Literatura gozan - scrierile preotilor din cele cinci mari temple Zen, au contribuit foarte mult la dezvoltarea literaturii in Japonia. Deasemenea, influente Zen se remarca si in pictura, ajutand la producerea unor capodopere pictate cu cerneala precum si portrete religioase. Gradinile cu pietre si nisip, considerate tipice in Japonia sunt creatii Zen. Ceremonia ceaiului, deasemenea, isi are originile in introducerea in Japonia a pulberii pentru ceai de catre Eisai, binenteles adusa din China. Faimosi maestrii ai ceremoniei ceaiului, printre care amintesc pe Sen no Rikyuu, a fost un adept al filozofiei Zen.

Astazi, sunt aproape 3.32 milioane de adepti Zen inregistrati, adica putin sub 4% din toti adepti budismului in Japonia. Dintre aproximativ 77.000 temple budiste din Japonia, 21.000 apartin sectei Zen, din care 14.700 sectei Shoutou. Aceste temple sponsorizeaza o varietate de activitati pentru propaganda, printre care amintesc organizarea de tabere de studiu pe tema zen, introducerea filozofiei zen in vest, precum si in Europa.

Crestinismul

Crestinismul a fost adus in Japonia de un grup de misionari condusi de Francis Xavier in 1549. Aceasta religie s-a raspandit rapid, datorita politicii bratelor deschise ale lorzilor feudali care au apreciat faptul ca misionari au adus nu numai o religie noua, ci si noi oportunitati de comert. Totusi, acesta perioada de rapida raspandire a crestinismului s-a dovedit a fi foarte scurta, caci in 1587, Toyotomi Hideyoshi a interzis brusc aceasta religie. Dupa un recensamant facut la cativa ani dupa acest eveniment se spune ca erau apoximativ 200.000 de japonezi crestini, dar se suspecteaza ca aceasta suma era numai jumatate din cea reala. Supresia crestinismului a devenit mai stricta sub regimul Tokugawa (perioada Edo), ajungand la un eveniment tragic in 1637, cand o revolta crestina la Shimabara a fost inabusita fara mila. Interzicerea crestinismului a continuat pana in 1873, cand libertatea religiei a fost reinstalata de catre guvernul Meiji, dar cu toate acestea flacara crestinismului in Japonia aproape se stinsese, fiind sustinuta doar de cateva grupulete apropiate.

Incluzand catolicii (448.000) si protestanti (527.000), japonezii crestini la ora actuala sunt in numar de aproximativ 975.000. Exista de asemenea cateva religii noi care flutura stindardul crestinismului si care sustin ca au in jur de 550.000 adepti. Totusi, ca procent de populatie, sunt mai putin decat erau in secolul XVII.

In general, cu nunti Shintoiste si mormantari budiste, japonezii pot fi numiti toleranti sau chiar indiferenti la religie, si nu sunt prea receptivi la conversia crestina. Acest fenomen este posibil sa se datoreze radacinilor politeistice shintou, dar totusi, Japonia reprezinta un contrast puternic fata de situatia statelor asiatice alaturate, unde crestinismul si budismul se lupta umar la umar.

In ciuda popularitatii reduse a crestinismului in Japonia, impactul asupra culturii este mult mai vast si nu se poate masura in cifre. Astfel, un rol important jucat de crestinism a fost modernizarea tarii la sfarsitul secolului XIX. Stilul de viata crestin, codul moral si eticile au intervenit in viata nipona.

Un astfel de exemplu, in care crestinismul a avut un impact puternic este educatia, in special pentru scolile de fete sau gimnaziu. Exista astfel 800 de scoli de crestinism la nivel de gimnaziu, mult mai multe decat alte tipuri de religii. Multi dintre ganditorii moderni ai Japoniei au fost crestini, incluzand pe Niijima Jou, Uchimura Kanzou si Uemura Masahisa, majoritatea remarcandu-se prin filozofia sociala. Prin intermediul acestora unanisti s-a format si dezvoltat o puternica miscare socialista.

Dintre personalitatile crestine din ultimii ani din japonia se remarca nuvelistii Endou Shuusaku si Sono Ayako, comentatorul social Inukai Michiko si fostul prim-ministru Oohira Masayoshi.

Sursa: http://www.personal.bogdanlazar.ro

Asa-i Romanul

2011-03-13T19:31:00.004+02:00

Va doresc o saptamana frumoasa, plina de lucruri bune!

Lectia bunului simt cu Alexandru Paleologu

2011-03-09T10:34:00.005+02:00

Astazi vreau sa va fac o recomandare pentru o carte cu totul deosebita, care cel putin va va pune pe ganduri: "Bunul simt ca paradox" de Alexandru Paleologu, aparuta mai demult in 2005 la Editura Cartea Romaneasca.
Este un mesaj cu totul special pe care vreau si eu sa il transmit cu aceasta ocazie, pentru o revenire la normalitate mai ales in societatea romaneasca, unde bunul simt si respectul fata de aproape sufera enorm in aceasta perioada.
Cred cu tarie in schimbare, mai ales in schimbarea comportamentului uman, atunci cand se doreste, cred ca putem fi mai civilizati, cred ca putem fi mai atenti cu cei din jurul nostru, cu parintii nostri, cu prietenii dragi noua, cu felul in care vorbim si ne comportam atat in viata de zi cu zi cat si la ocazii speciale, aniversari, iesiri in oras si ma refer aici nu numai la prietenii cat si la relatia barbat-femeie. Mai multe veti afla insa citind aceasta carte care face o analiza profunda a relatiilor in intreaga societate umana, cu exemple din literatura si arta aducand tema de discutie mereu la momentul prezent.

O analiza foarte buna si un rezumat al acestei carti il face dna Irina Bazon pe care mi-am permis sa o citez in randurile urmatoare. Daca "va face cu ochiul" puteti gasi aceasta carte prin comanda directa la Editura Cartea Romaneasca: http://www.cartearomaneasca.ro/catalog/carte/bunul-simt-ca-paradox-5/

"Volumul de eseuri Bunul-simţ ca paradox are un efect de “alarmare a inteligenţei”: o alertă produsă în interiorul structurilor betonate ale inteligenţei, menită să o elibereze, să-i insufle, astfel, curajul firescului sau, cum spune autorul, “îndrazneala de a fi banal” (firescul e în fond un act de curaj): cu alte cuvinte, inteligenţa este îndemnată spre o permanentă “dislocare” din sine, pentru a se salva de la osificarea în propriile abstracţii şi a se lepăda de aroganţele ce o mărginesc, act de curaj ce este posibil doar prin mijlocirea vitală a bunului simţ. Luciditatea, întemeiată în bunul simţ, nu poate fi decât liberă: mişcarea ei nu e nici haotică, nici mecanică, ci coerentă. E o coerenţă vie care exclude deopotrivă risipirea în haosul afectelor şi încremenirea în mecanica abstracţiilor. Această coerenţă se naşte din tensiunea în care se reunesc (sub semnul bunului-simţ), susţinându-se şi sporindu-se reciproc, luciditatea şi sentimentul; scindarea acestei unităţi vii face ca ambele părţi esenţiale să sucombe iremediabil în prostie, ratând, ca atare, libertatea. Cum spune Paleologu, nu inteligenţa este contrariul prostiei; “contrariul prostiei e bunul-simţ”.

Astfel, bunul-simţ se manifestă sub auspiciile paradoxului, care sfidează locurile comune, alertând conştiinţa cu privire la adevăr, rezultând, în fond, în reunirea a ceea ce a fost nefiresc scindat, în scopul reinstituirii coerenţei, a firescului.

În viziunea eseistului, “există (şi cât de adesea) inteligenţă fără bun-simţ, dar bun-simţ fără inteligenţă nu”. Bunul-simţ este “darul de a “simţi bine”, de a discerne, de a-şi reprezenta, de a imagina adevărul, de a îndrăzni”, de a orienta existenţa pe un făgaş coerent, care îi da o valoare şi un sens constând în încercarea curajoasă de a “dezvrăji” lumea de nonsens şi meschinărie. Astfel, bunul-simţ se disociază de simţul comun, care proclamă drept “valori” conformarea, supunerea, suficienţa (soră a egocentrismul trufaş), alunecarea leneşă în platitudini. Un reprezentant al bunului-simţ este Don Quijote, care “e lucid şi ştie foarte bine că hanurile nu sunt castele, dar mai ştie ceva: că lumea e urâtă fiindcă e vrăjită de meschinărie şi nedreptatea… Vrea să dezvrăjească lumea: ştie că voinţa, curajul şi imaginaţia pot şi trebuie s-o facă”. Simţul comun este reprezentat “de toţi persecutorii: nepoata şi guvernanta, popa şi bărbierul, ducele etc.”, fiind “lipsit de sens şi tiranic”. Don Quijote caută să “dea vieţii lui un sens, o misiune, o valoare. Nebunia şi deriziunea şi le asumă constient”. “Între Don Quijote şi cei cuminţi – mai spune autorul – e antagonismul dintre sens şi nonsens, dintre bunul-simţ şi simţul comun” (simţul comun fiind reprezentat şi de Sancho, cel puţin la început).

Bunul-simţ e acea „însuşire rară şi tare” care ne “deschide ochii în faţa vastelor şi profundelor evidenţe”, evidenţe detectabile doar celor care şi-au păstrat discernământul, rezistând efectului hipnotizant al aspectelor meschine, înşelătoare ce covârşesc şi agresează lumea, imagini sterile, lipsite de autenticitate şi coerenţă. Această luciditate care taie necruţător prin învelişurile ce “vrăjesc” şi ascund realul, o vădeşte, de pildă, Dostoievski ale cărui “intuiţii fulgerătoare în cele mai adânci străfunduri” sunt “revelaţiile unui bun-simţ uluitor” sau Caragiale – spirit “lucid şi dur că diamantul”, angajat în a demasca “neantul pseudomorfozelor umane”, astfel că “esenţa marii lui arte comice e dincolo de hazul lexical şi de situatie”, întrucât aparenta inocenţă a lumii sale, “în care abjecţia şi fără-de-legea (= anomalia) se consumă inconştient, stupid, de la sine (= automat), nu e în fond decât expresia celei mai monstruoase, mai infernale degradări. E anestezia morală a unor făpturi inexistente pe plan uman…” (Filozofia lui Caragiale).

Dacă omul mecanizat trăieşte în clişee şi este dependent, condiţionat inconştient de acestea, omul lucid trăieşte în firesc şi este liber. Eseistul răstoarnă locul comun potrivit căruia genialitatea ar fi “o anomalie, o degenerescenţă”: “Normală e inteligenţa peste medie, adică aceea care, înţelegând totdeauna ceva în plus, constituie un ferment al conştiinţei; cu cât e mai “normală”, cu atât e mai mare; culmea normalităţii e geniul” (“Inteligenţa normală”). Iar pentru că “deranjează”, “scuturând” lumea din structurile prestabilite şi îngheţate în stereotipii confortabile (habitatul “platului simţ comun”) în care vegetează – readucând-o adică în firesc – “sporul de conştiinţă e întotdeauna inconfortabil”.

E vorba, desigur, despre inteligenţa ce-şi are sediul în bunul-simţ. Altminteri, “vedem, în atâtea cazuri, o inteligenţă nu rareori excepţională, oferind cele mai crase probe de prostie, ca suficienţa, infatuarea, vanitatea, snobismul, egocentrismul, ambiţiile mărunte sau, din contra, excesive, încăpăţânarea (care nu exclude inconsecvenţele deseori flagrante)…”. Preconcepţia că inteligenţa s-ar afla la antipodul prostiei este, astfel, demontată. Contrariul prostiei se dovedeşte a fi bunul-simţ, care “cenzurează aberaţiile, oricât de briliante sau ingenioase, ale inteligenţei singure”, fiind “un cumul de virtuţi morale: echitatea, măsura, autocontrolul, reprezentarea alterităţii etc., într-o foarte largă cuprindere”. Cum constată Alexandru Paleologu, “cel mai activ raport de antinomie cu prostia îl constituie iubirea, care implică atât eticul, cât şi esteticul şi care nu e autentică şi întreagă fără participarea inteligenţei”. Iubirea este o însuşire inaccesibilă prostiei, aşa cum este şi bunătatea: “Un om bun nu e niciodată prost” (Contrariul prostiei).

Iubirea, sentimentele “profunde şi tari” reprezintă, prin urmare, un resort al inteligenţei, al lucidităţii. În fond, “mediocritatea omenească vine din penuria sentimentelor, nu din a inteligenţei”, iar inteligenţa “devine cu adevărat mare şi capabilă de o progresie nelimitată, devine acel miracol al minţii umane care sporeşte conştiinţa şi o adânceşte, numai în aliaj cu un mare sentiment şi e pe măsura acestuia: cât sentiment, atâta inteligenţă”. Afectivitatea “ascute luciditatea la infinit şi e la rându-i, de asemeni, infinit sporită de ea. Dovadă cea mai evidentă e Dostoievski”.

Fără suportul pasional, inteligenţa, dincolo soluţii practice pe care le oferă “în impasurile şi nevoile existenţei”, singură, nu merge foarte departe. Redusă la ea însăşi, nu rămâne decât un “joc combinatoriu, în vid”, care se limitează la a ”produce tot felul de pseudomorfoze “teoretice” şi “abstracte”. “Un matematician (…) – îşi aminteşte eseistul – mi-a mărturisit odată că ceea ce i se pare îngrijorător în disciplina lui e faptul că permite a gândi neantul cu prea multă uşurinţă. Asta înseamnă a nu avea şi sentimentul neantului, deci în fond a nu-l gândi. Adică a-l folosi ca simplu flatus vocis într-o vană reţea combinatorie” (Cât sentiment, atâta inteligenţă).

Substanţa fiinţei umane nu se poate constitui cu adevărat fără “asumarea profundă şi conştientă a unui autentic sentiment”. În concepţia eseistului, filozofia nu se reduce la o sumă de abstracţii, sensul ei ultim este dat de funcţia practică, aceasta implicând “o axiologie, deci, cu necesitate, un suport sentimental”, evidenţiindu-se în acest mod legătura ei cu viaţa. De asemenea, un intelectual nu trebuie apreciat după volumul de cultură acumulat (există oameni foarte bine informaţi, dar inculţi), ci după capacitatea lui de a “face toate raportările posibile de la viaţă la cultură şi de la cultură la viaţă” (Cărturari şi intelectuali). Cu alte cuvinte, un om cult are ca principală însuşire bunul-simţ.

De asemenea, a fi raţionalist nu înseamnă a exclude iraţionalul, a nu admite incognoscibilul. “Din lipsă de imaginaţie, din uscăciunea inimii”, pseudorationaliştii “se mişcă pe o parcelă cunoscută şi luminoasă”, interzic transcenderea, “drumul raţiunii e însă spre necunoscut, spre tenebre”. “Inima are raţiuni pe care raţiunea nu le cunoaşte”, spune un adagiu al lui Pascal, “unul dintre cei mai mari raţionalişti”, deşi, în mod greşit, nu este considerat astfel din pricina experienţei sale mistice. Dar “nu mistica e incompatibilă cu raţiunea, ci misticismul”, acesta implicând eludarea metodei, a drumului, a lucidităţii (A fi raţionalist).

Raţiunea şi mistica presupun însă amândouă luciditatea, “drumul”, disciplina. Angajează spiritul în căutarea absolutului şi a libertăţii interioare, eliberând omul din determinările contingente (absolutul are legătură, în planul practic, cu idealul libertăţii; “verbul absolvo, al cărui participiu perfect e “absolutus”, înseamnă a elibera” – Despre căutarea (şi găsirea) absolutului). Este vorba despre asumarea unei libertăţi care “presupune răspundere, deci conştiinţă”, şi care “nu se poate opune contingentului decât prin ceea ce s-a numit înţelegerea necesităţii”.

Cum spune Alexandru Paleologu, “adevărata putere de abstracţie, implicând totodată simţul realului şi pe cel al absolutului, e propulsată de un irezistibil resort pasional”; pasiunea “dă viaţă” raţiunii, iar raţiunea, la rândul ei, călăuzeşte pasiunea, împlinind-o. Astfel se nasc virtuţile: curajul, generozitatea, moderaţia etc., însuşiri subsumate bunului-simţ. În fond, aşa cum a arătat Pascal, “iubirea şi raţiunea sunt unul şi acelaşi lucru”. Căutarea libertăţii interioare necesită disciplină spirituală, smerenie, altfel, “absolutul riscă să fie prea repede găsit de cei cărora le repugnă cultura”, iar “în loc de smerenia pe care o presupune, poate deveni un pretext de suficienţă şi orgoliu”.

De aici, putem face trecerea spre modul cum este înţeleasă iubirea, desprinsă, desigur, din locurile comune care îi opresc libera şi via desfăşurare (de pildă, ideea că este un “fenomen natural”, sau că se epuizează pe măsură ce se instalează obişnuinţa). Eseistul constată că “iubirea se învaţă, cum se învaţă şi filozofia sau, după Socrate, virtutea”. Astfel, ea “nu e un fenomen natural, ci unul cultural”, “în care intervin inteligenţa şi imaginaţia” (“Spiritul se insinuează, răspândindu-se ca un venin, în toată textura somatică a fiinţei, deviind instinctul de la funcţia lui biologică elementară. Imaginaţia şi inteligenţa sporesc infinit senzualitatea…” – De amore (I)). Un sentiment autentic nu poate lua naştere fără “mirarea şi emoţia care idealizează şi fără de care nu există nici iubire, nici cunoaştere”.

Obişnuinţa nu duce la diluarea iubirii, dimpotrivă, ea e “un spor continuu”: “Obisnuinţa în dragoste este o progresivă şi mutuală cunoaştere (dar trebuie să existe pentru asta destulă substanţă); apoi e mutuală formare, e deci “operă”, iar îndrăgostiţii sunt “autorii” (lat. augere: a spori)”; ea mai este “amintire, factorul cel mai puternic de sudură”. Astfel că dragostea devine adevărată pasiune la maturitate: “Maturitatea presupune ştiinţa vieţii şi a durerii, adâncimea sentimentelor şi mai ales: preştiinţa morţii, perspectivă în care dragostea îşi capătă gravitatea” (De amore (II)). Fericirea în iubire nu exclude suferinţa: “Cine fuge de suferinţă nu va cunoaşte fericirea niciodată. În fond, dacă fericirea e totuna cu dragostea, deci cu pasiunea, înseamnă că ea e propriu-zis şi literal: suferinţă” (De amore (I)). Iubirea ca depăşire a limitelor naturale ale omului, ca act de cunoaştere şi ca “fuziune a lucidităţii cu pasiunea” este de fapt cunoscută de foarte puţini; “puţini oameni s-ar îndrăgosti dacă nu s-ar vorbi aşa mult de dragoste” (maximă de La Rochefoucauld).

Asistăm şi la demontarea mitului lui Don Juan: acţiunile lui nu fac, în fond, din el un erou, un personaj, pentru că „sunt imediate, fără nicio deliberare, fără o clipă de reflexie; hic et nunc”. „Eroismul” său constă de fapt în sfidarea normelor morale şi a oricărei autorităţi. Libertatea pe care o decretează el „e pură contingenţă; e fără deliberare, fără de răspundere, deci fără participarea conştiinţei”, e o libertate de care dispune el, “a imediatului, în vreme ce libertatea ca înţelegere a necesităţii e una mediată”. Pentru că nu poate face nicio opţiune, libertatea lui e iluzorie şi cum “nici vreo fatalitate nu-i stă deasupra”, “şi erotismul şi tragedia lui sunt tot iluzorii”. Divertismentul rămâne modul său de existenţă, divertismentul fiind, aşa cum ştim de la Pascal, “un mod de a camufla neantul”.

Sunt combătute şi alte clişee legate de moarte, trecut, cultură şi civilizaţie, artă, tehnicitate. Viaţa nu se situează în opoziţie cu moartea, ci presupune conştiinţa ei: “Fără perspectiva şi conştiinţa morţii viaţa rămâne simplă vieţuire şi îşi ratează şansa de a fi în chip deplin viaţă umană.” Cei care elimină gândul morţii, din teama de a nu suferi, refuză libertatea, dar şi iubirea: “fug de iubire, îndelungat şi voluptuos preludiu al morţii. Pretinsele lor iubiri sunt de fapt apetituri…” Cel care îşi cunoaşte apropierea sfârşitului fie atinge “consacrarea ultimă şi absolută a umanităţii sale (a muri frumos)”, fie se prăbuşeşte “în exclusivă animalitate” (“zbaterea iraţională în înlănţuirea instinctului de conservare”) . Iar frumuseţea aceastei resemnări în faţa ineluctabilului, “vine din absoluta ei libertate, fiind în cel mai înalt grad înţelegere a necesităţii” (Falsa antinomie).

Fără conştiinţa morţii, umanul şi viaţa îşi pierd adevăratul lor preţ. La fel, ele nu pot fi concepute fără conştiinţa trecutului: “omul se deosebeşte de dobitoace în primul rând prin memorie, fără de care nu există nici cunoaştere, nici viaţă afectivă, nici valori morale”; “din punct de vedere ontologic, ca realitate propriu-zisă numai trecutul există, pentru că numai el are formă sau, după Aristotel, enteleheia, adică împlinire. În cel mai strict sens aristotelic, numai trecutul e actual. Prezentul nu e decât o ficţiune, o abstracţie; nu are nicio realitate diferită de cea a trecutului; în măsura în care îl percepem ca actual, el e deja trecut.”

Alienarea omului modern de trecut “prin idolatrie tehnică, exprimată în etosul rachetei şi al apăsării pe buton” sau prin valorarea literaturii de anticipaţie, este “un semn de barbarie” (literatura de anticipaţie, alcătuită fără sentimentul trecutului, nu poate fi decât inepţie, ea “ignoră umanul şi viaţa, care nu se pot concepe decât ca enteleheie”; în fond, a imagina viitorul înseamnă “a-ţi reprezenta idealul ca actual, deci sub specia trecutului”, este de fapt un act de rememorare). Un om bine ancorat în contemporaneitate este cel care “discerne actualitatea esenţială a epocii” şi are “o atitudine conştientă în raport cu ea (nu neapărat în consens)”. Aşadar, “cât sentiment al trecutului, atâta existenţa actuală” (Sentimentul trecutului).

Este demontat clişeul originalităţii în artă: “marii artişti nici nu sunt originali, ci cu totul dimpotrivă: sunt universali şi simpli”, ei au “darul de a revela evidenţa”. Excesul de originalitate, negarea trecutului prin relativizarea şi parodierea acelor valori profunde, tari (întemeiate în bunul-simţ) care înlesnesc tocmai dăinuirea umanului indică de fapt moartea artei – transformată într-o masă amorfă, fragmentară, incoerentă, de “noutăţi” care nu mai trimit spre nimic, nu mai spun nimic despre esenţa umană, fiindcă arta actuală reflectă o “umanitate” care şi-a ieşit complet şi fatal din fire. Dar, cum spune Paleologu, adevărata artă e “deşteptare”, “venire în fire”, “Poezia ne readuce în fire, adică ne convoacă la esenţele prime”. “Originalitatea, această în definitiv meschină ambiţie, este (…) un clişeu, multiplicabil în serie”; poezia este perceptută ca o “reamintire” a esenţei umanului (şi asta îi da autenticitate): “Poezia este o anamnesis platoniciană, chiar şi când vaticinează: Bloy spunea că profeţia e o reamintire.” Adevărata poezie presupune “disciplina şi rigoarea prin care, ca în orice “exerciţii spirituale”, se face posibilă starea de excepţie din care decurg siguranţa şi autoritatea exprimării” (Supralicitarea poeziei şi clişeul originalităţii).

În viziunea eseistului, cultura şi arta nu pot fi concepute fără modele. El combate concepţia greşită că imitaţia este lipsită de valoare. În fond, nu imitaţia, ci contrafacerea este lipsită de valoare: “Contrafacerea se dă drept ceea ce nu este”, pe când imitaţia este “efortul de a egala modelul”, presupunând, în ordine abstractă, un arhetip, “deci participare la o valoare absolută”; “Prejudecata originalităţii crede că poate reduce manifestările vieţii umane la solipsismul particularităţii fără asemănare: pe greceşte această se numeşte idiotes” (Imitaţie şi valoare).

Cât despre civilizaţie, ea nu trebuie confundată cu “tehnicitatea şi maşinismul”. Esenţa ei este dată de dezvoltarea civilităţii, nu a tehnicităţii: “Toate avantajele tehnicii şi maşinilor pot coincide cu cea mai atroce barbarie dacă din mijloace devin scopuri şi prevalează asupra conştiinţei civice.” Alături de “tehnolatrie”, “biolatria”, adică “vitalismul exaltat şi instinctual, care poate lua şi forme de “spiritualitate”, ajungând să se piardă într-o adoraţie contemplativă faţă de viaţă în general”, este tot o formă de barbarie (Caliban travestit).

Tot o caracteristică a societăţii “tehnolatre” este şi “lenea activă” a celor care sunt prinşi mereu şi în mod febril într-o activitate, cei “socialmente utili”, dar care ocupă funcţii din ce în ce mai abstracte, mai rigide: “Ei constituie detaşamentul formidabil al lenei active, organizată, cumplită hidră cronofagă. (…) Cronofagia este un asasinat; fiecare pisălog e un atentator, dar lenea activă e cea mai perfidă formă a genocidului. Toţi aferaţii, pseudoeficienţii, copleşiţii şi copleşitorii cu treburi sunt nişte incapabili de reculegere, de răbdare, de răbdătoare şi lentă gândire, de concentrare pe probleme esenţiale. Dacă n-ar avea activitatea n-ar şti ce să facă” (Despre lene).

Numai omul civilizat “e apt de singurătate”. Cei care nu suportă singurătatea şi se adună ca să “omoare timpul”, nu ştiu ce înseamnă conversaţia propriu-zisă, care presupune “o articulaţie socială diferenţiată, în care conştiinţa individuală s-a desprins şi s-a diferenţiat”, fiind posibilă numai “într-o lume în care lupta pentru existenţă nu domină conştiinţele, ci îşi permite luxul discreţiei”. Dar “o lume care se întrece alergând după bunuri, mereu altele prea multe inutile, o lume în care răgazul nu e decât “deconectare”, o lume în care “cultura” e adaos de cunoştinţe dar nu spor de cunoaştere şi de conştiinţă şi se propagă prin “mass-media” e o lume în care desigur, vorbăria nu lipseşte, (…) dar lipseşte conversaţia şi cu atât mai mult arta conversaţiei” (Conversaţia ca artă). Ceea ce este, în mod cert, un alt simptom de barbarie.

Găsesc potrivit să închei cu acest citat care îmi pare a ilustra o stare de fapt actuală:

“Acolo unde autoritatea pietonului lipseşte, oamenii sunt fatalişti, n-au încredere nici în şansele, nici în valoarea acţiunii şi efortului, iar spiritul devine esopic, se ocultează şi se consideră “condamnat” la absolut, adică incongruent cu istoria. (…) Acolo unde pietonul nu mai e decât o simplă unitate statistică, unde devine o infimă insectă alergând de la un capăt la altul al metropolei, fie în metrou, fie în maşină, fără să mai contemple edificiile multicentenare, fără să se mai plimbe prin pieţe şi grădini, fără să se mai oprească în faţa orologiului sau să intre şi să se reculeagă sub vastele bolţi ale Domnului (…), acolo civilizaţia cedează terenul pentru o nouă barbarie, cu atât mai devastatoare cu cât e mai tehnicizată, mai confortabilă şi mai sigură de superioritatea ei” (Civilizaţia pietonului)."

Irina Bazon

Rostul Romaniei

2011-02-26T12:14:00.008+02:00

Rostul

De Bradut Florescu

Bradut Florescu, unul din "vechii" publicitatii romanesti, si-a incheiat contractul cu Realitatea Catavencu, unde coordona strategia de comunicare a grupului, si a plecat in Thailanda.

IATA CE ARTICOL A SCRIS, DUPA CE A PLECAT :

Rostul

Romaniei i-a disparut rostul. E o tara fara rost, în orice sens vreti voi. O tara cu oameni fara rost, cu orase fara rost, cu drumuri fara rost, cu bani, muzica, masini si toale fara rost, cu relatii si discutii fara rost, cu minciuni si înselatorii care nu duc nicaieri.

Exista trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia (batranii), pamantul si credinta.

Batranii. Romania îi batjocoreste cu sadism de 20 de ani. Îi tine în foame si în frig. Sunt umiliti, bruscati de functionari, uitati de copii, calcati de masini pe trecerea de pietoni. Sunt scosi la vot, ca vitele, momiti cu un kil de ulei sau de malai de care, dinadins, au fost privati prin pensii de rahat. Vite slabe, flamande si batute, asta au ajuns batranii nostri. Caini tinuti afara iarna, fara macar o mana de paie sub ciolane.

Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolositi. O fonoteca vie de experienta si întelepciune a unei generatii care a trait atatea grozavii e stearsa de pe banda, ca sa tragem manele peste. Fara batrani nu exista familie. Fara batrani nu exista viitor.

Pamantul. Care pamant? Cine mai e legat de pamant în tara aia? Cine-l mai are si cine mai poate rodi ceva din el? Majestatea Sa Regele Thailandei sustine un program care se intituleaza "Sufficiency Economy", prin care oamenii sunt încurajati sa creasca pe langa case tot ce le trebuie: un fruct, o leguma, o gaina, un purcel. Foarte inteligent. Daca se întampla vreo criza globala de alimente, thailandezii vor supravietui fara ajutoare de la tarile "prietene".

La noi chestia asta se numeste "agricultura de subzistenta" si lui tanti Europa nu-i place. Tanti Europa vrea ca taranii sa-si cumpere rosiile si soriciul de la hypermarketuri frantuzesti si germane, ca de-aia avem UE.

Cantatul cocosilor dimineata, latratul vesel al lui Grivei, grohaitul lui Ghita pana de Ignat, corcodusele furate de la vecini si iazul cu salcii si broaste sunt imagini pe care castratii de la Bruxelles nu le-au trait, nu le pot întelege si, prin urmare, le califica drept niste arhaisme barbare. Sa dispara!

Din betivii, lenesii si nebunii satului se trag astia care ne conduc acum. Neam de neamul lor n-a avut pamant, ca nu erau în stare sa-l munceasca. Nu stiu ce înseamna pamantul, cata liniste si cata putere îti da, ce povesti îti spune si cat sens aduce fiecarei dimineti si fiecarei seri. I-au urat întotdeauna pe cei care se trezeau la 5 dimineata si plecau la camp cu ciorba în sufertas. Pe toti gangavii si pe toti puturosii astia i-au facut comunistii primari, secretari de partid, sefi de puscarii sau de camine culturale. Pe toti astia, care au neamul îngropat la marginea cimitirului, de mila, de sila, crestineste.

Credinta. O mai poarta doar batranii si taranii, cati mai sunt, cat mai sunt. Un strai vechi, cusut cu fir de aur, un strai vechi, greu de îmbracat, greu de dat jos, care trebuie împaturit într-un fel anume si pus la loc în lada de zestre împreuna cu busuioc, smirna si flori de camp. Pus bine, ca poate îl va mai purta cineva. Cand or sa moara oamenii astia, o sa-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu.

Avem, în schimb, o varianta moderna de credinta, cu fermoar si arici, prin care ti se vad si tatele si portofelul burdusit. Se poarta la nunti, botezuri si înmormantari, la alegeri, la inundatii, la sfintiri de sedii si aghesmuiri de masini luxoase, la pomenirea eroilor Revolutiei. Se accesorizeaza cu cruci facute în graba si cu un "Tatal nostru" spus pe jumatate, ca trebuie sa raspunzi la mobil. Scuze, domnu parinte, e urgent.

Fugim de ceva ca sa ajungem nicaieri. Ne vindem pamantul sa faca astia depozite si vile de neam prost pe el. Ne sunam bunicii doar de ziua lor, daca au mai prins-o. Bisericile se înmultesc, credinciosii se împutineaza, sfintii de pe pereti se gandesc serios sa aplice pentru viza de Canada .

Fetele noastre se prostitueaza pana gasesc un italian batran si cu bani, cu care se marita. Baietii nostri fura bancomate, joaca la pokere si beau de sting pentru ca stiu de la televizor ca fetele noastre vor bani, altfel se prostitueaza.

Parintii nostri pleaca sa culeaga capsuni si sa-i spele la cur pe vestici. Iar noi facem infarct si cancer pentru multinationalele lor, conduse de securistii nostri.

"Suna-ti familia, pune o samanta într-un ghiveci si aprinde o lumanare pentru vii si pentru morti!"
Sa traiesti.

Bradut Florescu

Poza-Bradut Florescu

Inca o reusita pentru Romania! Felicitari Crina Coco Popescu!

2011-02-22T19:40:00.009+02:00

Crina Coco Popescu, în Antarctica

Alpinista Crina ''Coco'' Popescu (16 ani) a revenit marţi după-amiază la Bucureşti, după cea mai importantă expediţie a sa, intitulată ''Antarctica 2010-2011''.

Expediţia din Antarctica a fost prima în care nu a fost însoţită de tatăl şi antrenorul ei, Liviu Popescu, şi în care au fost doborâte mai multe recorduri mondiale pentru România.

Crina a devenit cel mai tânăr alpinist din lume şi prima femeie din lume care încheie circuitul „7 Volcanoes" - cei mai înalţi vulcani de pe cele 7 continente - după ce a escaladat vârful Muntelui Sidley (4.285 m), în Antarctica, pe 24 ianuarie 2011.

Apoi, Crina este şi cea mai tânără alpinistă din lume care a urcat pe Mt. Vinson (4.892 m) din Antarctica, performanţă reuşită în ziua de 4 ianuarie 20100, când a escaladat cel mai înalt vârf al continentului.

Crina ''Coco'' Popescu este membră a Clubului Sportiv Montan Altitudine, afiliat Federaţiei Române de Alpinism şi Escaladă şi Maestră a Sportului din anul 2009.

Alpinista declarat la sosire, pe Aeroportul Internaţional Henri Coandă: „Când ajung sus în vârf, scot steagul României, mă gândesc la cei de acasă, la oamenii care mă susţin mereu.

Cel mai greu este în timpul antrenamentelor, când suntem în expediţii, ne bucurăm de ceea ce vedem şi ceea ce realizăm".

Coco a precizat, pentru numeroşii ziarişti prezenţi la aeroport, că primele sale obiective de acum încolo sunt şcoala şi recuperarea după această expediţie aparte.

La aeroport, alpinista a fost întâmpinată de numeroşi suporteri, care ţineau un banner şi steguleţe tricolore, toate cu următorul înscris: „Coco, îţi mulţumim că ne-ai arătat ce înseamnă România".

Participarea sa la expediţiile internaţionale a fost susţinută de Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret.

Născută la Râşnov, Crina Popescu escaladează munţii de la 6 ani, alături de tatăl ei.

Crina „Coco" Popescu a fost desemnată sportiva anului trecut, de Federaţia Română de Alpinism şi Escaladă.

Ea a urcat pe parcursul anului 2010 nu mai puţin de 4 vârfuri de pe glob în cadrul circuitelor ''Seven Volcanoes'' şi ''Seven Summits'': vulcanii Giluwe în Papua şi Pico de Orizaba din Mexic şi cei mai înalţi munţi din Oceania şi America de Nord: Carstensz Piramyd, respectiv McKinley.

Alpinista romanca Coco, de 16 ani, a stabilit 2 recorduri. Vezi care sunt

StirileProTV.ro

Sursa: Adevarul.ro, StirileProtv

Din nou despre Spiritualitate

2011-02-18T11:47:00.010+02:00

Spiritualitatea vine din lucrurile marunte, din lucrurile frumoase ale fiecarei zile, care ne fac mai buni, mai sinceri, mai impliniti, gata sa Acceptam Starea de Bine..
A IUBI = A FI, A TRAI, A VISA, A ATINGE culmi inalte
A fi Spirituali cu "Sufletul" dar si cu "Traierea" inseamna a simti frumos si a ne purta omeneste cu cei din jur, a ajuta.. a "ne hrani" si a trai in sentimentul de implinire sufleteasca!
Evolutia Spirituala vine din dorinta noastra de a evolua, de a creste si este ca o miscare naturala, normala, ce vine o data cu maturizarea noastra emotionala.. a nu "sti nimic", dar a realiza ca stii "totul".. a invata despre "ceea ce esti", a fi "intelept", a exersa ceea ce faci in armonie cu tine, cu cei din jur si cu Universul... si a vedea ca ceea ce inveti si asimilezi devine realitate sub ochii tai... traind astfel un sentiment frumos de implinire atat in viata ta si avand un impact pozitiv si in a celor din jur.. ce poate fi mai frumos, mai "plin" de spiritualitate si mai sufletesc..

Acestea fiind zise, va doresc tuturor un Week-end placut!

Tinerii şomeri, bombă globală

2011-02-14T15:10:00.003+02:00

"hittistes, shabab atileen, NEET, freeter, mileuristas, boomerang kids"

În Tunisia, tinerii care l-au dat jos pe Zine el-Abidine Ben Ali sunt numiţi hittistes – expresie argotică care se traduce în română prin pierde-vară.În Egipt, tinerii care s-au răsculat împotriva lui Hosni Mubarak sunt numiţi shabab atilee – tineri şomeri. În Marea Britanie, avem NEET (not in education, employment, or training – care nu sunt în educaţie, angajaţi ori în formare profesională). În Japonia, li se spune freeters,combinaţie între cuvântul englez freenlancer şi cel german Arbeiter. Spaniolii le spun mileuristas, sau cei care câştigă sub o mie de euro pe lună. În SUA, absolvenţii de liceu care nu îşi găsesc de lucru şi se mută înapoi la părinţi se numesc boomerang kids.

Problemele statelor din aproape întreaga lume cu şomajul în rândul tinerilor s-au adâncit. Statele din nordul Africii au intrat în atenţia lumii prin protestele de amploare de la începutul acestui an. Dar bombe cu ceas există în întreaga lume. Studenţii britanici au ieşit în stradă anul trecut când a fost anunţată creşterea taxelor de învăţământ, în condiţiile în care absolvirea unei şcoli nu îţi oferă o garanţie a prosperităţii.

Gerontocraţia

Cei de la BusinessWeek spun că detaliile diferă de la o ţară la alta, elementul comun este eşecul – nu doar al tinerilor care încearcă să îşi găsească un loc în societate, ci al întregii societăţi care nu reuşeşte să canalizeze energia, inteligenţa şi entuziasmul generaţiilor următoare. Ceea ce este şi mai îngijorător e că lumea îmbătrâneşte.

În multe ţări, tinerii sunt striviţi de gerontocraţia muncitorilor mai în vârstă care se agaţă de slujbele cele mai bune atât cât este posibil, iar la pensionare cer beneficii publice şi private foarte mari, pe care generaţiile mai tinere vor trebui să le plătească.

Pe scurt, prăpastia dintre tineri şi bătrâni se adânceşte. “Generaţiile mai în vârstă au mâncat viitorul celor mai tinere”, declara fostul premier italian Giuliano Amato pentru Corriere della Sera. Jeffrey A. Joerres, CEO Manpower, spune că “şomajul în rândul tinerilor va fi epidemia următorului deceniu, dacă nu reuşim să îndreptăm lucrurile”.

Tinerii de 15-29 ani, până la o treime din populaţia ţărilor din Orientul Mijlociu

În afară de Asia de Sud şi cea de Est, în restul lumii şomajul în rândul tinerilor este de două cifre. Cel mai rău stau ţările din Africa de Nord şi Orientul Mijlociu, unde aproape un sfert fintre tineri sunt şomeri.

Economia ţărilor ca Egipt, Maroc, Iran ori Iordania nu a reuşit să ţină pasul cu creşterea demografică. În aceste ţări, cei de 15-29 ani reprezintă cea mai groasă felie din populaţie: 29% în Egipt şi Maroc, 30% în Iordania şi 34% în Iran. Situaţia se va schimba în viitor, pentru că ratele de creştere demografică din aceste ţări s-au mai domolit. Situaţia este însă gravă în acest moment. Tensiunile din păturile tinere şi sărace ale societăţii nu s-au răsculat doar împotriva regimurilor dictatoriale. În Franţa, tinerii musulmani din celebrele banlieues s-au revoltat în 2005, iar anul trecut o serie de atacuri violente au adus poliţia în faţa unor tineri înarmaţi cu puşti AK-47.

Mai multă şcoală nu înseamnă mai bine

Una din concluziile la care au ajuns numeroase studii pe piaţa muncii arată că studiile superioare nu sunt deloc o garanţie a ocupării unui loc de muncă. Ceea ce contează este ca piaţa să găsească forţă de muncă pregătită în sectoarele unde e nevoie.

Fabricile de diplome nu sunt noţiuni străine nici celor din afară. În Iran, procentul din populaţia de peste 15 ani a celor cu studii superioare a crescut de la 2,5% la 10,5% în ultimii 20 de ani.În Egipt şi Tunisia, acum 20 de ani, doar 2% din populaţia de peste 15 ani avea studii universitare. Acum, avem 6% în Egipt şi 6,7% în Tunisia.

Nici China nu e ferită de acest fenomen. Numărul de posesori de diplomă de facultate a crescut de 5 ori în ultimii 10 ani. Economia nu a reuşit încă să creeze suficiente slujbe pentru a-i îngloba pe toţi. S-a ajuns astfel în situaţia în care un tânăr absolvent de universitate să câştige de aproape două ori mai puţin decât unul care a terminat o şcoală tehnică.

O situaţie similară avem şi noi. Dezvoltarea facultăţilor particulare din ultimii 20 ani a creat un număr important de posesori de diplome nefolositoare. Jumătate din absolvenţi intră de pe băncile facultăţii direct în şomaj şi aşteaptă până la şase luni să-şi găsească un loc de muncă.

Lucrurile stau altfel în mare parte din Europa şi în SUA. Tinerii care nu au o diplomă în buzunar sunt de câteva ori mai predispuşi la şomaj comparativ cu cei cu studii universitare.

Înapoi la ucenicie

Printre cele mai importante motive invocate de angajatori pentru respingerea tinerilor se găseşte faimoasa lipsă de experienţă. Într-o piaţă a munci ca cea de acum, când şomajul este ridicat şi există numeroase variante de a alege, experienţa te poate scoate în faţă.

Însă, experienţa se poate acumula şi în timpul perioadei de studiu prin practică şi ucenicie.

Acest sistem pare că dă roade în ţări ca Germania, Austria şi Olanda, unde, în parte şi datorită sistemului de practică, rata şomajului în rândul tinerilor s-a menţinut la niveluri rezonabile.

Programele de ucenicie pentru cei care urmează şcoli şi licee profesionale au ajutat la menţinerea unei rate a şomajului de 13,9% în rândul tinerilor germani, faţă de media de 21,2% din Europa.

În Olanda, şi studenţii intră în programe de ucenicie – 70% din tinerii de 20-24 ani capătă astfel exprienţă de muncă. Şomajul în rândul tinerilor olandezi e de doar 11,2%. În ţări ca Italia şi Portugalia doar 10% din tineri capătă experienţă de lucru în timpul şcolii.

În România nu există o statistică relevantă în acest sens. Rata şomajului în rândul celor între 15-24 ani este de 22,9% (34% în mediul urban), potrivit datelor INS pe T3 2010. Rata de ocupare în acelaşi segment de populaţie este de doar 25,5%.

Sursa: money.ro

Melodia de Duminica - Dragostea Ramane

2011-02-13T13:25:00.002+02:00

Germanizarea Europei, pas cu pas

2011-02-09T17:29:00.002+02:00

Când a fost conceput "Proiectul European", scopul acestuia era să creeze o Germanie europeană, ca o alternativă la cealaltă posibilitate, o Europă germană, comentează Irwin Stelzeris, directorul centrului pentru studiul politicilor economice la Hudson Institute, în Wall Street Journal.

Acum, statele mebre ale zonei euro, şi de fapt întreaga UE, se confruntă cu posibilitatea ca eforturile lor de a include Germania într-o Europă unită sunt pe cale să eşueze şi este pe cale să apară o Europă care dansează pe ritmurile Germaniei, o Europă germană. Însă nu înainte ca unele naţiuni să lupte pentru ce a mai rămas din independenţa lor.

După ezitări considerabile, cancelarul german Angela Merkel, împreună cu preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, care îi proteja interesele, au prezentat termenii capitulării la un summit de săptămâna trecută.

Condiția pentru ajutor

Germania va ajuta naţiunile slăbite din cauza dificultăţilor financiare dacă ele vor deveni mai germane.

În schimbul banilor, ele vor trebui să adopte vârsta de pensionare a nemţilor, să renunţe la indexarea salariilor cu rata inflaţiei, să copieze politicile germane de creştere a competitivităţii pe pieţele externe, să armonizeze impozitele în zona euro, dacă nu chiar în întreaga UE, şi să stabilească limite clare pentru datoriile ţărilor.

Aceştia sunt termenii pe care Angela Merkel îi consideră rezonabili pentru un schimb în care Germania să preia datoriile ţărilor în propriile rapoarte.

Ea ştie că va plăti un preţ tradus în dobânzi mai mari, după ce agenţiile de rating vor lua în considerare aceste noi obligaţii şi riscuri asumate.

Unele dintre ţările cu probleme au capitulat deja la câteva cerinţe ale Germaniei. Sindicatele spaniole au fost de acord să modifice vârsta de pensionare de la 67 la 65 de ani.

Irlanda şi-a dublat ţinta de reducere a deficitului în 2011. Unele bănci din Portugalia renunţă la dividende pentru a se recapitaliza şi guvernul a redus vârsta de pensionare la 65 de ani.

Un summit suprarealist

Doamna Merkel recunoaşte şi aprobă toate aceste lucruri. Însă vrea mai mult, mult mai mult: să nu mai existe restricţii privind începerea de noi afaceri, să nu mai existe trucuri bugetare care să ascundă deficitele, programe de reformă care să permite economiilor cu probleme precum Grecia, Portugalia şi Spania să contribuie la creşterea economică europeană. Pe scurt, ea vrea adoptarea unui program pentru competitivitate.

Aproape 20 de ţări care au participat la summitul UE de vineri au protestat împotriva germanizării ţărilor lor pentru un motiv sau altul. Astfel, Germania a refuzat să îşi dea acordul pentru majorarea fondului de salvare din zona euro. "A fost cu adevărat un summit suprarealist", a declarat Yves Leterme, premierul Belgiei.

Acum, statele mebre ale zonei euro, şi de fapt întreaga UE, se confruntă cu posibilitatea ca eforturile lor de a include Germania într-o Europă unită sunt pe cale să eşueze şi este pe cale să apară o Europă care dansează pe ritmurile Germaniei, o Europă germană. Însă nu înainte ca unele naţiuni să lupte pentru ce a mai rămas din independenţa lor.

După ezitări considerabile, cancelarul german Angela Merkel, împreună cu preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, care îi proteja interesele, au prezentat termenii capitulării la un summit de săptămâna trecută.

Condiția pentru ajutor

Germania va ajuta naţiunile slăbite din cauza dificultăţilor financiare dacă ele vor deveni mai germane.

În schimbul banilor, ele vor trebui să adopte vârsta de pensionare a nemţilor, să renunţe la indexarea salariilor cu rata inflaţiei, să copieze politicile germane de creştere a competitivităţii pe pieţele externe, să armonizeze impozitele în zona euro, dacă nu chiar în întreaga UE, şi să stabilească limite clare pentru datoriile ţărilor.

Aceştia sunt termenii pe care Angela Merkel îi consideră rezonabili pentru un schimb în care Germania să preia datoriile ţărilor în propriile rapoarte.

Ea ştie că va plăti un preţ tradus în dobânzi mai mari, după ce agenţiile de rating vor lua în considerare aceste noi obligaţii şi riscuri asumate.

Unele dintre ţările cu probleme au capitulat deja la câteva cerinţe ale Germaniei. Sindicatele spaniole au fost de acord să modifice vârsta de pensionare de la 67 la 65 de ani.

Irlanda şi-a dublat ţinta de reducere a deficitului în 2011. Unele bănci din Portugalia renunţă la dividende pentru a se recapitaliza şi guvernul a redus vârsta de pensionare la 65 de ani.

Un summit suprarealist

Doamna Merkel recunoaşte şi aprobă toate aceste lucruri. Însă vrea mai mult, mult mai mult: să nu mai existe restricţii privind începerea de noi afaceri, să nu mai existe trucuri bugetare care să ascundă deficitele, programe de reformă care să permite economiilor cu probleme precum Grecia, Portugalia şi Spania să contribuie la creşterea economică europeană. Pe scurt, ea vrea adoptarea unui program pentru competitivitate.

Aproape 20 de ţări care au participat la summitul UE de vineri au protestat împotriva germanizării ţărilor lor pentru un motiv sau altul. Astfel, Germania a refuzat să îşi dea acordul pentru majorarea fondului de salvare din zona euro. "A fost cu adevărat un summit suprarealist", a declarat Yves Leterme, premierul Belgiei.

Sursa: Evz.ro

Tehnici de fericire deprinse la psiholog sau la estetician

2011-02-08T15:09:00.003+02:00

Cunoscută în epoca modernă drept "well-being", starea care desemnează împăcarea cu sine şi cu ceilalţi, fericirea, este uşor de atins dacă se cunosc micile ei secrete.

O seară după serviciu împreună cu prietenii la un ceai, o sesiune de shopping - că tot este sezon de reduceri, iar studiile recente au arătat că plăcerea de a face cumpărături este echivalentă cu plăcerea sexuală -, o muzică bună, la un concert sau în fotoliul de acasă, o glumă bună, un compliment venit la momentul oportun, puţină cochetărie, toate sunt surse de bunăstare psihică.

Din păcate, despre multe dintre acestea, psihologii spun că sunt de scurtă durată. Împărţite pe două categorii, fericirile sunt parte din noi, fie că suntem conştienţi sau nu de ele. Dintr-un foc le putem enunţa pe acelea pe termen scurt, dar în ceea ce priveşte fericirile pe termen lung, ne trebuie mai mult timp de gândire până să le putem aşterne pe hârtie.

Puţinul care ne face fericiţi

Din punct de vedere psihologic, sursele de stare de bine de scurtă durată sunt plăcerile vieţii, sportul, shoppingul, aspectul fizic îngrijit şi frumosul ca atare. Ne mai bucură reuşitele, succesul, umorul, pentru că atunci când râdem secretăm endorfine, care joacă rol de analgezice. Ne trec durerile dacă râdem, ne scade anxietatea şi ne relaxăm.

Privind ca stare şi nu neapărat ca finalitate, jocul este la rândul lui o sursă de fericire. De aceea, mai ales marile companii pun la dispoziţie angajaţilor spaţii special amenajate pentru relaxarea prin joc, sau pachete preplătite pentru divertismentul după program.

"Din când în când ai nevoie să redevii copil pentru a te împrospăta mental şi emoţional. Starea de joc păstrează mintea flexibilă şi amplifică emoţiile pozitive. Ieşi din tipare, te amuzi, greşeşti fără să te superi, îi cunoşti pe ceilalţi şi experimentezi lumea în mod plăcut, fără a o mai lua atât de în serios", ne-a spus psihologul Patricia Cihodaru în cadrul seminarului organizat la centrul de înfrumuseţare La Biblioteque.

Fericirea din oglindă

Fumuseţea are darul de a readuce speranţa şi de a încânta atât ochiul, cât şi sufletul, spun specialiştii. Frumuseţea este hra nă pentru suflet, indiferent că admirăm un chip frumos, ne delectăm cu un peisaj sau cu o operă de artă ori ascultăm muzică.

"Mai ales pentru doamne, în făţişarea este garanţia stării de bine. Un păr frumos şi îngrijit, un machiaj potrivit, un accesoriu vestimentar care înveseleşte sunt, fără îndoială, alţi stropi de fericire. Deloc costisitoare, micile trucuri au întotdeauna efectul garantat", susţine Natalia Nirca, specialist La Bioestetique.

Cu iubire, fericiţi pe viaţă

Mai profunde şi mai greu recognoscibile sunt fericirile longevive. Un simplu exerciţiu a demonstrat că suntem capabili să răspundem prompt la întrebarea "Ce v-ar face fericit acum?" şi putem înşira o lungă listă de bucurii mărunte. La nivel mai profund însă, este mai dificil.

Iubirea este sursa de fericire pe termen lung. În acest caz, "esenţiale sunt trei «ingrediente»: intimitatea afectivă (iubesc şi mă simt iubit), pasiunea (atracţia erotică) şi angajamentul (ceea ce construim împreună - fie că e vorba de o căsnicie, a face un copil, a construi un vis, a elabora şi a demara un proiect etc. - pe scurt, ce direcţie dăm energiei cuplului)", spune psihologul Patricia Cihodaru.

La fel de importante sunt prieteniile, altruismul şi autocunoaşterea. "Cu prieteniile, lucrurile sunt mai delicate în prezent, din cauza reţelelor de socializare. Ajungem să avem pe Facebook sau pe Twitter sute de prieteni, dar nu ieşim cu săptămânile la o plimbare sau la un ceai cu vreunul dintre ei. Nimic nu înlocuieşte o strângere de mână sau o vorbă faţă în faţă", spune Ioana Vlad, 26 de ani.

Gânduri despre darurile vieţii

Psihologii spun că ne pot face fericiţi şi micile daruri sau gesturie pe care le facem fără să aşteptăm ceva în schimb, dar şi recunoştinţa pe care le-o arătăm celorlalţi sau vieţii, pur şi simplu.

"Faptul de a te gândi în fiecare zi, timp de câteva minute, pentru ce anume eşti recunoscător a scos oameni din depresie. Dar nu e nevoie să ajungi depresiv pentru a conştientiza cât de multe lucruri le primim fără efort, câte daruri primim de la viaţă şi considerăm că ni se cuvin", spune specialistul.

"Din când în când ai nevoie să redevii copil pentru a te împrospăta mental şi emoţional. Starea de joc păstrează mintea flexibilă şi amplifică emoţiile pozitive.", PATRICIA CIHODARU, psiholog

Sursa: Evz.ro

Melodia de Duminica - Delta Goodrem-Take me home

2011-02-06T12:37:00.001+02:00

Take me home Lyrics

It's late
Come on
I'm tired
But I don't want to sleep

Tonight
I want
Your body close to mine

[Bridge]
I won't need to say "I love you"
You'll know, you'll know
There's no need to say "I want you"
You'll know

[Chorus 1]
Take me home
Don't wanna spend the night without you
Take me home
All I do is dream about you
Take me home
Take me home

[Verse 2]
Your kiss
Your touch
Your hands
I long to feel the rush

Your skin is,
Right now,
It's all I'm thinking of

[Bridge 2]
I won't need to say "I love you"
You'll know, you'll know
There's no need to say "I want you"

[Chorus 2]
Take me home
Don't wanna spend the night without you
Take me home
All I do is dream about you
Please let go
Take me in your arms and say you'll
Take me home
Take me home

[Bridge 3]
Don't make me pick,
Don't make me beg you

[Bridge 4]
I won't need to say "I love you"
You'll know

[Chorus 2]

Wa-ah
Wa-ah

Yeah, Yeah

Yeah, Yeah

It's late
Come on
I'm tired
But I don't want to sleep

O primavara frumoasa.. in sufletele noastre!

2011-02-05T13:36:00.002+02:00

Mi-e dor de primavara, mi-e dor de vara, mi-e tare dor de vremurile alea bune care or sa vina.. :) O primavara frumoasa va doresc tuturor!

Angela Gheorghiu in spectacol la TNB - 30.12.2010

2011-01-25T17:59:00.003+02:00

Soprana Angela Gheorghiu a fost sărbătorită, în Ajunul Anului Nou, pe scena Teatrului Naţional Bucureşti, cu ocazia decernării Ordinului "Steaua României" în grad de Comandor, "în semn de înaltă preţuire pentru talentul excepţional cu care străluceşte pe marile scene ale lumii".

"Cu ocazia decernării Ordinului în grad de Comandor sopranei Angela Gheorghiu, "în semn de înaltă preţuire pentru talentul excepţional cu care străluceşte pe marile scene ale lumii", colegii şi prietenii marii artiste i s-au alaturat într-un Concert de Gală, care a avut loc în Sala Mare a Teatrului Naţional pe 30 decembrie, la ora 18.00".

La concert au participat pianistul Dan Grigore, precum şi actorii Victor Rebengiuc, Maia Morgenstern, Horaţiu Mălăele, Claudiu Bleonţ şi Medeea Marinescu. De asemenea, pe scenă au urcat şi Ozana Barabancea, Teodor Ilincăi, Bianca Ionescu, Cristina Iordăchescu, Irina Iordăchescu, Iulia Isaev, Mihnea Lamatic, Marius Manea, Mioara Manea, Vlad Miriţă, Gladiola Niţulescu şi Daniela Vlădescu, acompaniaţi de Orchestra Simfonică Bucureşti dirijată de Tiberiu Soare.

Va salutam Stimata Doamna si va multumim pentru tot ceea ce ati facut si faceti in continuare pentru Romania!

An die Freude (Oda bucuriei) - Imnul oficial al UE

2011-01-18T21:18:00.002+02:00

"Odă bucuriei" este o odă scrisă în 1785 de către poetul și istoricul german Friedrich Schiller, cunoscută mai ales pentru muzica pe care a fost pusă de către Ludwig van Beethoven în a patra mișcare a Simfoniei a 9-a, pentru patru voci solo, cor și orchestră. Interpretarea muzicală a lui Beethoven a devenit, fără text, imnul Uniunii Europene.

Oda bucuriei

Slavă ție, stea curată
Voie bună pe pământ
Astăzi te simțim aproape
Sol din Rai cu soare sfânt.
Vraja ta aduce iară
Pe popor lângă popor
Toți pe lume frați noi suntem
Când apari ușor în zbor.
(ultimul vers se poate găsi și tradus:
Când apari ușoară-n zbor sau:
Unde-apari ușor în zbor.)
Cine a avut norocul
De prieteni buni să dea
Cine știe ce-i iubirea
Lângă noi cântând să stea
Fericit un suflet drag
Te poate face pe pământ
Cine n-a simțit iubirea
Plece dintre noi plângând.
Milioane strângeți rânduri
Tot mai sus urcând spre cer, urcând spre cer!

De ziua lui Eminescu..cu Cristofor Aldea Teodorovici

2011-01-15T11:41:00.002+02:00

Eminescu - Cristofor Aldea Teodorovici

La multi ani Romania!

Eminescu
de Grigore Vieru

La zidirea soarelui se ştie,
Cerul a muncit o veşnicie,
Noi, muncim întocmai, ne-am ales cu,
Ne-am ales cu domnul Eminescu,
Domnul cel de pasăre măiastră,
Domnul cel de nemurire a noastră
Eminescu.

Refren:
Suntem în cuvânt şi-n toate
Floare de latinitate
Sub un cer cu stele sudice.
De avem sau nu dreptate,
De avem sau nu dreptate,
Eminescu să ne judece.

Mi-l furară, Doamne, adineauri
Pe înaltul domn cu tot cu lauri,
Mă uscam de dor, în piept cu plânsul
Nu ştiam că dor mi-era de dânsul ,
Nu ştiam că doina mi-o furară
Cu străvechea şi frumoasa ţară -

Versuri Ion Si Doina Aldea - Teodorovici - Eminescu
de pe http://www.versuri.ro
Eminescu.

Refren:
Suntem în cuvânt şi-n toate
Floare de latinitate
Sub un cer cu stele sudice.
De avem sau nu dreptate,
De avem sau nu dreptate,
Eminescu să ne judece.

Acum am şi eu pe lume parte:
Pot îmbrăţişa maiastra-ţi carte,
Ştiu că frate-mi eşti şi mi-eşti părinte,
Acum nimeni nu mă poate minte.
Bine ai venit în casa noastră,
Neamule, tu floarea mea albastră
Eminescu.

Refren:
Suntem în cuvânt şi-n toate
Floare de latinitate
Sub un cer cu stele sudice.
De avem sau nu dreptate,
De avem sau nu dreptate,
Emïnescu să ne judece.

Vreme trece, vreme vine..

2011-01-14T23:30:00.003+02:00

Week-end placut tuturor! :)

Nicolae Furdui Iancu - Noi suntem Romani

2011-01-09T12:57:00.000+02:00

Vasile Seicaru - Saraca inima me'

2011-01-05T16:17:00.001+02:00

Eurovision 2011 - Romania, sa dam lovitura la Dusseldorf! Se poate Germania?!

2011-01-02T13:03:00.006+02:00

Hotel FM - Change

Ar fi tare frumos daca am reusi noi, bloggerii romani, sa promovam aceasta melodie in mediul online (timp e din belsug, ca doar s-a ales in Noaptea de Anul Nou), sa o promovam la nivel international, stiti voi, "mama repetitiei" face de obicei minuni!
Melodia e draguta, intra in tiparele "win-win" Eurovision! Hai Romania, sa dam lovitura la Dusseldorf, SE POATE!

La multi ani Romania! Anul Nou in jurul lumii!

2011-01-01T16:40:00.002+02:00

La multi ani fericiti!

2010-12-31T12:35:00.005+02:00

Sa avem dragii mei un mai bun ca precedentul, sa ne implinim, sa fim mai sanatosi, mai voiosi, mai spirituali , mai credinciosi si mai puternici decat am fost vreodata!

Schimbarea sta in noi!

Cea mai frumoasa urare de "La multi ani" pe care am primit-o anul acesta vreau sa vi-o transmit si voua alaturi de urarile mele de bine:

"Treci peste ce-a fost, crede cu adevarat in tine! Anul Nou e o carte deschisa cu retetele succesului, alege ce ti se potriveste si porneste la drum cu incredere!

LA MULTI ANI 2011!"

Anul 2010 in Imagini!

2010-12-29T21:50:00.008+02:00

Google este cel mai popular motor de căutare din lume şi cel mai utilizat din România. Mai jos gasiti cele mai căutate cuvinte de catre români pe Google în ultimele 12 luni.
Cei mai mulţi internauţi care vor să găsească ceva pe web apelează la motorul de căutare Google. Acesta este considerat cel mai bun motor de căutare din lume, având o cotă de piaţă de 84,7%, la nivel global. Principalii concurenţi sunt la mare distanţă: Yahoo! – 6,42%, Baidu – 3,67% şi Bing 3,14%, conform datelor companiei Net Applications.

Ce au căutat românii pe Google în 2010

Potrivit serviciului Google Insights for Search, cele mai căutate cuvinte pe Google în ultimele 12 luni de internauţii români au fost: YouTube, jocuri, yahoo, hi5, facebook, filme, mail, google, dicţionar şi vremea.

Americanii, în schimb, au căutat pe Google informaţii despre iPad, iPhone 4, World Cup, Justin Bieber sau Facebook.

Urmariti videoclipul de mai jos - O recapitulare a Anului 2010, este foarte interesant!

Sursa: Capital.ro

Apelul Parintelui Justin Parvu

2010-12-28T15:30:00.005+02:00

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !
Este vremea muceniciei!
Luptaţi până la capăt! Nu vă temeţi!

Iubiţi fii ortodocşi ai acestui neam,

Cu multă durere şi îngrijorare vin să vă adresez aceste cuvinte, pentru care mă simt dator în faţa lui Dumnezeu şi conştiinţa şi inima nu mă lasă să trec nepăsător pe lângă acest val primejdios care s-a ridicat să înghită toată suflarea omenească, chiar şi pe cei aleşi, de este cu putinţă. Nu în calitatea mea de biet monah, ascuns într-un vârf de munte, era să vă aduc la cunoştinţă aceste pericole ce se ivesc asupra Bisericii lui Hristos, în primul rând, ci a arhipăstorilor, mai marii acestei Biserici. Dar dacă ei trec aceste lucruri sub tăcere, având preocupări mai de seamă decât are acest popor, eu nu pot să trec cu vederea glasul vostru, al celor care aţi rămas credincioşi cuvântului Evangheliei lui Hristos, aţi aşteptat şi mi-aţi cerut cuvântul în privinţa acestor realităţi dureroase în care ne aflăm.

De aceea, fiii mei, vin şi vă spun că a sosit ceasul să-L preaslăvim pe Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, singurul Dumnezeu adevărat. Nu credeam că voi trăi să văd şi eu începutul acestor vremuri de durere, apocaliptice – dar iată că mânia lui Dumnezeu a venit mai degrabă asupra noastră, pentru toate păcatele şi fărădelegile pe care le-am săvârşit. Şi văd cum bieţii oameni nu sunt pregătiţi să facă faţă acestor capcane ale vrăjmaşului, a cărui nouă lucrare acum este să pecetluiască sufletele voastre cu semnul Fiarei – 666. Toţi am citit Apocalipsa şi înfricoşătoarea profeţie – scrisă cu 2000 de ani în urmă: „Şi ea(fiara) îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte. Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei”(Apoc. 13:16-17).

Vremea în care ne aflăm acum este premergătoare acestei profeţii. Prin lege, prin ordonanţă de guvern, românii sunt obligaţi să se încadreze într-un plan de urmărire şi supraveghere la nivel naţional şi mondial, proiect care le răpeşte de fapt oamenilor libertatea. Românilor li se cere să-şi pună pe pasapoartele, permisele auto şi orice alt act personal cipul biometric ce conţine amprenta digitală, imaginea facială, şi toate datele personale. Poate pentru mulţi dintre dumneavoastră acest cip pare un lucru nesemnificativ, dar în spatele acestui sistem de însemnare a oamenilor, de codare şi stocare a datelor de identificare se ascunde o întreagă dictatură, un întreg plan demonic, prin care de bună voie îţi vinzi sufletul diavolului. Însemnarea oamenilor, ca pe vite, este primul pas al unor alte măsuri luate pentru controlul absolut al fiinţei umane. Dragii mei, după cum proorocesc Sfinţii Părinţi, primirea acestui semn este lepădarea noastră de credinţă. Să nu credeţi că putem sluji şi lui Dumnezeu şi lui mamona. Nu, dragii mei, nu primiţi acest însemn diavolesc care vă răpeşte ceea ce vă aparţine prin moştenire de la Dumnezeu, dreptul la identitate, dreptul la unicitate şi originalitate, al fiecărei fiinţe umane!

Trebuie să vă apăraţi acest drept de la Dumnezeu, chiar de ar fi să plătiţi cu preţul vieţii voastre. În zadar câştigaţi cele ale lumii, dacă vă pierdeţi sufletele voastre şi ale copiilor voştri, pentru că Sfinţii Apostoli ne spun clar „se cuvine să ascultăm de Dumnezeu mai mult decât de oameni”.

De aceea vă spun: este vremea muceniciei! După părerea mea ne aflăm în vremurile în care singura cale de mântuire este mucenicia. De-abia acuma este momentul să mărturisim cu propria noastră viaţă, până acum ar fi fost o risipă de energie. Din păcate noi nu avem un tineret ortodox la fel de riguros ca cel al grecilor, al nostru este mai evlavios, ce-i drept, dar şi mai lipsit de vlagă şi de reacţie. Se ştie foarte bine cât de curajos au reacţionat grecii dar şi sârbii, când au protestat împotriva acestor cipuri şi a sistemului însemnării şi controlului total al identităţii. Tinerii lor au fost formaţi de mici în duhul acesta patristic, atât în familiile cât şi în şcolile lor – ei au noţiuni de Vechiul Testament, de Noul Testament; din tată-n fiu s-a predat această tradiţie patristică. De pe timpul comunismului încoace noi am dovedit că rămânem constanţi slugi altora, uitând de curajul şi demnitatea românilor de altădată. Toate popoarele vecine au încercat să scape de comunism, să-şi impună cumva neatârnarea – şi au reuşit într-o măsură oarecare. Dar România, care a fost cel mai crunt lovită de fiara comunistă, al cărei popor a îndurat cele mai cumplite crime şi decimări în lagăre şi deportări, a ajuns astăzi putregai. La noi în biserică situaţia este destul de anevoioasă deoarece credincioşii nu sunt destul de informaţi cu privire la aceste provocări ale lumii de azi. La noi, bietul român, dacă îl măguleşti un pic, nu mai ţine cont de nici o normă evanghelică. El este vinovat numai prin neştiinţă deoarece dacă el n-are câtuşi de puţine cunoştinţe de la biserică, de la şcoală, din familie, din societate – ignoranţa e cuceritoare. Pentru că el are un text în capul lui: „supuneţi-vă mai marilor voştri”; la el trebuie să meargă textul. Păi, pe noi nu ne acuzau în puşcărie, folosindu-se cu viclenie de textul scripturistic, aşa cum fac şi sectarii?– „Voi aţi fost încăpăţânaţi măi, voi aţi fost răzvrătiţi, n-aţi ascultat de cuvântul Evangheliei – păi, ce creştini mai sunteţi voi? Voi vă pierdeţi viaţa zadarnic”. Aşa încercau să ne reeduce comuniştii roşii de atunci, şi tot astfel fac acum cu poporul nostru comuniştii de azi îmbrăcaţi cu haine albe.

Se vrea şi se încearcă o desfiinţare a sacrului prin relativizarea valorilor fundamentale, a adevărului de credinţă prin ecumenicitate, se vrea înregimentarea şi uniformizarea pe model ateist a copiilor noştri. Dacă îi spui acum unui cetăţean care are cinci copii în casă – „Măi, nu mai lua buletinul sau paşaportul” – păi el nu înţelege. „Păi, părinte, eu ce le mai dau de mâncare”? Şi-l pui în faţa acestei situaţii grele. Suntem noi dispuşi ca Brâncoveanu de altădată să facem sfinţi din copiii noştri? Nu suntem pregătiţi. Şi atunci cine poartă toată această vină? Nu noi, biserica? Nu noi, mănăstirile, care suntem în faţa altarului avem datoria să spunem oamenilor adevărul şi să-i prevenim la ceea ce-i aşteaptă pe mâine? Dar în protopopiate nici vorbă să se pună o astfel de problemă, eşti respins, eşti catalogat naiv şi depăşit – ba chiar mai face şi glume pe seama ta. Deci dacă preotul nu are habar de lucrurile acestea, atunci ce să mai spui de bietul credincios care săracu’ de-abia deschide Biblia de două trei ori pe an, sau doar o dată-n viaţă? Vina este de partea tuturor celor ce răspund de educaţia şi formarea acestui popor – de la învăţători, profesori până la preoţi şi miniştri.

Vă cer, aşadar, în numele Mîntuitorului Hristos, Care a spus „Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.” (Matei 11: 32-33), să cereţi autorităţilor române să abroge (anuleze) legile care permit îndosarierea şi urmărirea electronică a creştinilor, renunţarea la libertatea cu care ne-am născut.
Dar o să primim plata păcatelor noastre, moartea, osânda noastră, care să nu fie, ferească Dumnezeu, de răscumpărat. Pentru că Hristos Şi-a vărsat sângele o dată pentru tine. Ei bine, poporul acesta, prin fruntaşii săi, s-a ticăloşit până la culme, prin trădarea tradiţiilor şi credinţei strămoşeşti. Iar noi am refuzat această răscumpărare prin neprezentarea acestor adevăruri scripturistice; am fost deseori absenţi din fruntea micii oştiri a Adevărului.

Să rezidim neamul acesta! Dar nu vom putea izbândi lucrul acesta dacă nu ne vom rezidi fiecare în parte sufletele noastre. Să ne pocăim şi să ne punem cenuşă în cap, ca să ne dea Domnul harul şi puterea de a primi mucenicia. Va trebui să creăm mici fortăreţe, mici cetăţui de supravieţuire, la sate, acolo unde mai sunt încă oameni care pricep şi îşi amintesc Rânduiala, unde să avem pământul nostru, şcoala noastră – în care să ne creştem copiii în duhul aceasta ortodox, să avem spitalele şi moaşele noastre. Copiii încă de la naştere trebuie protejaţi – pentru că, după cum vedeţi, vor să implanteze acest cip pruncului la naştere.

Fiecare este dator să-şi mântuiască sufletul. Fiecare să se intereseze şi să vadă că ne aflăm în faţa unui moment de cumpănă în care ai de ales: să-ţi pierzi sufletul sau să-ţi salvezi sufletul. Cel care nu s-a interesat până acum, nu e târziu încă să afle şi să se dumirească.
Acum e timpul jertfei !!!

Prin vorbărie şi prin conferinţe nu mai facem nimic.

Să te duci, române drag, fără frică, direct spre vârful sabiei, ca străbunii noştri cei viteji, să te duci ca o torpilă japoneză, să mori în braţe cu vrăjmaşul! Acum suntem exact ca în arena romană cu fiare sălbatice – stai aici în mijlocul arenei şi aştepţi, ca şi creştinii de odinioară, să dea drumul la lei. Aşteptaţi să fiţi sfâşiaţi, rupţi, altă scăpare nu mai e! Lupta este deschisă. Luptaţi până la capăt! Nu vă temeţi! Aşa cum a început creştinismul, aşa va şi sfârşi – în dureri şi în suferinţă. Pecetluiţi creştinismul cu mucenicia voastră!
Iubiţi fraţi întru cinul îngeresc şi întru slujirea preoţiei, fac un apel către frăţiile voastre să întăriţi acest text cu semnătura proprie, în numele mănăstirii şi parohiei pe care o păstoriţi.

Mănăstirea Petru Vodă, 14 Ianuarie 2009
Cuvioşii Mucenici ucişi în Sinai şi Raith
Arhimandritul Justin Pârvu

Craciun fericit!

2010-12-24T12:29:00.005+02:00

Dragii mei,

Va urez un Craciun fericit! plin de sanatate, bucurii si impliniri, alaturi de cei dragi! Sa va bucurati cat mai mult de aceste vremuri frumoase, iaca a venit Craciunul! Dumnezeu sa ne ajute si sa ne binecuvanteze pe toti! Amin!

V-am pupat,
Ana Maria

Isus s-a nascut in sara de Craciun

O voce incredibila la numai 12 ani! Madalina Lefter!

2010-12-22T18:34:00.007+02:00

Acum cateva zile am avut deosebita placere sa merg la concertul de Craciun al lui Stefan Banica Junior de la Sala Palatului unde am avut din nou, placuta surpriza sa descopar un talent extraordinar, o voce deosebita a unei pustoaice de numai 12 ani care A UIMIT ITALIA! Si Da, fata e Romanca! A ridicat Sala Palatului in picioare, a cantat in duel cu Banica si a demonstrat ca are o voce mult mai mare decat Whitney Houston si Tina Turner la un loc, la NUMAI 12 ani! Efectul simtit in Sala Palatului a fost incredibil!
Ascultati-o si voi , Merita! Numele ei este Madalina Lefter!