Nu am o stare necesara pentru a scrie..de obicei cand ma apuc de scris... exista ceva, in constient care ma obliga sa o fac...o intamplare, o persoana, o stare..
Azi nu am un motiv special..scriu, pt ca asa imi vine..dar, cine stie..
Am 25 de ani, si nu imi place CEEA ce vad in jurul meu..
Inca mai am multe de invatat ...dar NU pot intelege anumite lucruri...
Ma refer aici la acea lupta asidua, TACITA, la alergatura dupa "bani", dupa "pozitie sociala", dupa cariera, dupa soti cu bani, "maritis"....o incercare continua de a ajunge mai sus, tot mai SUS..PANA UNDE si CU CE PRET?
Si uite asa se duc toate, prietenie, iesit in oras, sinceritate, dragoste...nimic nu mai conteaza in fata noilor reguli "capitaliste"..
Exista o singura dorinta: aceea de "a te casatori cu unu cu bani", a PARVENI, a ajunge BINE...MIE toate astea imi provoaca SCARBA si nimic mai mult!
Cred ca existau si inainte in comportamentul apropiatilor mei, dar nu am fost suficient de "obiectiva" ca sa le observ..insa acum TARE ies in evidenta!
Urasc societatea asta infecta, urasc prostitutia si dezinvoltura afisarilor, urasc parvenetismul si infatuarea...
Pe zi ce TRECE vad o noua persoana cazand in aceasta capcana a slabiciunilor, si NU STIU cum sa reactionez...
Simt dezamagirea...
3 comentarii:
E o lume reala, unde banii au devenit tinta cea mai inalta. Eu nu cred in ceea ce ai scris, sau mai bine rectific, nu ma identific in ceea ce ai scris.Am lasat in urma o lume unde aveam bani si aveam multe facilitati, pentru o lume unde conteaza mai mult sentimentele si familia.
Pentru toate celelalte exista...Mastercard.
:D
O zi buna.
nu a fost niciodata altfel. in trecut daca nu erau banii erau alte lucruri in schimbul lor. lupta pt. o pozitie sociala mai buna, pt. un partener mai bun au fost si vor ramane in sange. desigur ca ceea ce simti tu este poate fuga spiritului din oameni. e un flagel, multa lumea il simte. majoritatea il ignora. cei ce raman cu el, sunt priviti putin altfel. si eu ma numar prin minoritatea respectiva :) pt. ca omenirea a evoluat foarte mult in plan material, foarte putin in cel spiritual. asta doare:)
am scris acest articol mai ales pentru acel sentiment de "prietenie adevarata" care a cazut in desuet...imi pare rau si ma doare in aceeasi masura!
Trimiteți un comentariu