Pelerinaj in Bulgaria - Plevna (II)

Pe parcursul trecerii mele prin Bulgaria am avut sansa sa ma opresc si la Plevna, loc al desfasurarii unei parti importante a razboiului ruso-turc in care Romania a jucat un rol important in urma declararii independentei tarii noastre fata de turci in anul 1877.

Scurt istoric

Războiul de independenţă al României s-a desfăşurat între anii 1877 şi 1878 şi a fost dus împotriva Imperiului Otoman. Războiul s-a terminat cu victoria României şi Rusiei împotriva turcilor, obţinerea independenţei României şi unirea Dobrogei cu România.

Intrarea in razboi

La 9/21 mai 1877 Mihail Kogălniceanu ministrul Afacerilor Externe la acea vreme face o declaraţie în Parlament prin care declară independenţa Romaniei: “Domnilor deputaţi nu am cea mai mică îndoială şi frică de a declara în faţa reprezentanţei naţionale că noi suntem o naţiune liberă şi independentă...”. În acest sens atât Camera Deputaţilor cât şi Senatul au votat moţiunea de independenţă a Romaniei.

Prinţul Carol I a dorit încă de la începutul ostilităţilor ruso-turce din sudul Dunării să implice total România pentru a obţine statutul de cobeligeranţă şi să asigure recunoaşterea independenţei de către marile puteri, însă ruşii au refuzat în mod constant acest lucru susţinând că nu au nevoie de ajutor. Atitudinea lor s-a schimbat în august 1877, când armatele otomane au reuşit să oprească ofensiva rusă la Plevna, în nordul Bulgariei. Pentru a nu–i lăsa pe turci să contraatace decisiv ruşii au acceptat condiţiile lui Carol ca armata română să aibă propria bază de operaţii şi comandă separată.


La întâlnirea din 16 august 1877 dintre Carol, ţarul Alexandru al II-lea şi marele duce Nicolae se hotărăşte crearea armatei de vest cu misiunea de a cuceri Plevna. Comanda o avea domnitorul Carol, iar din componenţa Armatei de vest mai făceau parte pe lângă trupele române şi corpurile IV şi IX ale armatei ruse. Trecerea Dunării de către armata română a avut loc patru zile mai târziu, la 20 august, şi s-a făcut pe un pod de vase pe la Siliştioara, lângă Corabia.

Cucerirea redutei Grivitei - litografie din epoca

La ora 15 în data de 30 august, batalioanele de atac din Divizia a II-a pornesc asaltul asupra Griviţei. După ce au parcurs o distanţă de un kilometru, ostaşii întâlnesc o vale abruptă şi largă de peste 500 m, care a fost numită ulterior „Valea Plângerii”. Pe malul opus se afla reduta Griviţa 2. Cu toate că asupra soldaţilor români se revărsa un foc ucigător, ei au înăintat cu curaj până în apropierea redutei. În acest moment a căzut maiorul Gheorghe Şonţu. Comanda a fost preluată de căpitanul Valter Mărăcineanu, care însă a fost ucis şi el în apropierea redutei. Fără a mai primi un alt sprijin, batalioanele au fost nevoite să se retragă.


Osman-Paşa conducând o armată de 50.000 de oameni la 28 noiembrie încearcă să rupă încercuirea de la Plevna. Pentru a realiza acest obiectiv, trupele turceşti au fost împărţite în două eşaloane de circa 20.000 de ostaşi fiecare, primul având rolul de a sparge blocada şi de a crea drum spre Sofia.
Pe de cealaltă parte detaşamentul românesc din faţa redutei Griviţa 2 a înaintat reuşind să ocupe reduta. Trupele româneşti nu se opresc şi îşi continuă înaintarea, intrând în Plevna, după care declanşează urmărirea inamicului. După lupte grele, trupele române reuşesc sa ocupe fortificaţiile de la Opanez silind astfel ariegarda turcă să se predea.
Forţele inamice sunt cuprinse de panică şi încep să se predea în masă.
Osman-paşa rănit la picior, se predă colonelului român Mihail Cerchez.


Sfârşitul războiului şi consecinţele

Cu trupele ruseşti ajunse la câţiva kilometri de Constantinopol, turcii capitulează. Guvernul otoman a acceptat condiţiile Rusiei pentru încheierea armistiţiului la 19/31 ianuarie 1878, însă ruşii îi exclud pe reprezentanţii României de la negocieri. Aceştia au avut aceeaşi atitudine şi la redactarea tratatului de la San Stefano de la 19 februarie/3 martie. Prin tratatul ruso-turc a fost recunoscută independenţa României, Serbiei şi Muntenegrului, iar Bulgaria a devenit autonomă. Partea negativă a tratatului a fost impunerea retrocedării sudului Basarabiei către Rusia. Chiar dacă Rusia oferea Dobrogea şi Delta Dunării în compensaţie, acest fapt a produs o mare indignare oficialilor români care au acuzat Rusia că nu şi-a respectat promisiunile.



Mausoleul eroilor aflat in centrul Plevnei

In memoria luptei ostasilor romani, bulgari si rusi a fost construit in centrul Plevnei un Mausoleu, la care s-a tinut o slujba de catre preotul uneia din cele trei Biserici ortodoxe din Plevna la cererea romanilor ajunsi aici.

In afara orasului exista si un Muzeu dedicat bataliilor de la Plevna cu o impresionanta vedere panoramica asupra luptei cu aprox 30.000 de lumini ce cad direct pe panza ce infatiseaza scene din lupta, pe care ghida locala, o distinsa doamna bulgaroaica ce vorbea perfect romaneste, a avut grija sa ne-o prezinte.



Muzeul Plevna Panorama construit in afara orasului Plevna

Cu aceasta ocazie am aflat ca ziua semnarii tratatului ruso-turc de la 3 martie 1878 a devenit si Ziua Nationala a Bulgariei.
Ghida bulgaroaica ne-a spus ca numarul exact al Romanilor morti in Bulgaria pentru asediul Plevnei nu este cunoscut dar ca ajunge la ordinul miilor!



Biserica construita de romani la Grivita

Totodata ghida ne-a condus si la Grivita , localitate aflata in apropierea orasului Plevna, acolo unde au fost purtate cele mai grele lupte de catre armata romana pe teritoriul Bulgariei, unde s-a construit o Biserica in amintirea romanilor cazuti aici, in timpul Regelui Carol I si a Reginei Elisabeta.


Biserica - portret Regina Elisabeta

Biserica - portret Regele Carol I


Tot aici exista si un parculet al prieteniei Romano-Bulgare si o groapa comuna pe locul "Vaii Plangerii" unde au fost inmormantati soldati necunoscuti romani si rusi.
Totodata cu aceasta ocazie in Biserica construita de romani s-a tinut si o scurta liturghie in amintirea celor cazuti aici.

Parcul prieteniei Romano-Bulgare


Din pacate locul este abandonat in prezent, ultima vizita a unui sef de stat roman in zona a fost pe vremea lui Nicolae Ceausescu, de atunci doar cativa reprezentanti ai Bisericii Ortodoxe Romane au mai ajuns pe aici. Se pare ca se doreste insa restaurarea acestor monumente de catre Guvernul Roman, conform spuselor ghidei locale.



Monument din parcul prieteniei Romano-Bulgare


Un periplu incitant intr-un loc plin de istorie si de incarcatura spirituala pentru poporul Roman dar si pentru cel Bulgar! O reintoarcere in istoria atat de zbuciumata a poporului Roman, dar si un moment emotionant si plin de bucurie la auzul unor vorbe dulci, pline de respect si de mandrie rostite la adresa poporului Roman de catre un prieten bulgar, mandru ca Romania este vecinul sau mai mare de la Nord.