Despre spiritualitate

Spiritualitate = a fi in spirit, a avea de a face cu starea de "a fi", psihologic (lat suflet +logos, despre suflet), despre acea parte nevazuta si luminata a sufletului nostru , despre tot ceea ce ne implineste ca si fiinte umane mai putin in trupesc, fizic si mai mult in imaterial spiritual.

Iata o simpla definitie a conceptului de spiritualitate.
Sunt multe momente in viata unei persoane cand ai de-a face , intalnesti sau iti doresti sa fii una in spirit prin "iubire"!
Iubirea de aproape, iubirea de familie, frate sora, iubirea de prieten amic, si iubirea de sot/sotie!
Pe noi oamenii ne atrage si ne implineste ideea de "a exista prin iubire"!
Prin iubirea neconditionata se intelege dorinta omului de a se contopi cu materia, de a face parte din existenta unei persoane atat de dragi, careia nu ii cerem nimic, nu ii pretindem, ci ne daruim cu totul ei atat in latura fizica dar mai ales sufleteasca fapt ce ne implineste pe noi ca si fiinte umane.
Iubirea este ideea de baza din care ne-am nascut si in care ne vom contopi.
Iubirea ne-a dat noua oamenilor "constiinta" de sine statoare, acea parte a sufletului nostru care ne face sa discernem intre bine si rau, care ne atrage atentia ori de cate ori ne indreptam de la starea naturala a firii.
Spiritul uman tinde spre ideea de perfectiune , spre contopire cu Creatorul Universal si de implinire in relatie directa cu cateva coordonate principale ale existentei.
Una din ele poate sa fie si ideea de apartenenta la neam, la un popor in mijlocul caruia te nasti, traiesti si ii preiei din datinile locale, te regasesti, te bucuri, te intristezi si te implinesti.
Personal cred ca ideea de neam o dobandesti prin educatie, prin acel sentiment de apartenenta sustinut de catre ai tai parinti, mentori si de ce nu, piloni ai neamului!
Unii dintre cei mai infocati sustinatori ai neamului romanesc sunt Ardelenii. De cate ori merg in Ardeal primesc cu bucurie o noua dovada neconditionata de iubire si apartenenta la cultura si spiritualitatea acestui neam, fie ca e vorba de o Adunare Publica, fie de O slujba la Biserica, fie de o discutie apropiata cu 2-3 persoane , romani neaosi ai acestor locuri stravechi.
O spun cu bucurie, si cu usoara tristete in glas, deoarece aici, mai la sud de Carpati uitam de multe ori de apartenenta noastra la aceste locuri si de bucuria pe care ar trebui sa o simtim cand spunem aceste lucruri!

Oamenii bogati in spirit sunt frumosi! Ati observat vreodata asta? Vorbesc frumos, se imbraca frumos, se raporteaza la niste valori superioare!
E frumos sa vorbesti despre spiritualitate, trebuie insa sa iti depasesti conditia umana -materiala care te face sa uiti nitel de problemele sufletesti si sa te dedici cu totul unor lucruri atat de datatoare de speranta!

Nimeni nu poate fi fericit prin simpla existenta a conditiei materiale! Cu totii cautam, unii mai norocosi o gasesc, altii nu o gasesc niciodata, una dintre cele mai ravnite laturi ale spiritualitatii: echilibrul sau pacea mintii!
Si ma gandesc aici, la a fi in echilibru cu tine, cu lumea, cu tot ceea ce te inconjoara fizic si spiritual, a te implini prin puterea familiei, grupului din care faci parte, neamului si a Creatorului!
A fi in echilibru inseamna a alunga sentimentele de tristete si ingandurarile ce te incearca si a te regasi si a renaste prin iubire, prin bucurie si prin pace!
A fi in asentiment cu ceea ce te inconjoara, a te contopi cu Natura! A te bucura de fiecare rasarit de soare, de fiecare adiere de vant, ciripit de pasarele si zambet drag al persoanelor din jurul tau!

Spiritualitatea neamului pleaca de la spiritualitatea sufletului nostru, a ideilor frumoase din viata fiecaruia dintre noi, in care credem si dupa care ne ghidam, a increderii in oamenii pe care ii intalnim in drumul nostru ca si "mentori", nu neaparat conducatori, ci ghizi in vietile noastre, al datinilor, obiceiurilor si lucrurilor sfinte ale acestui pamant.

Insa nimic din toate acestea nu ar fi posibil daca nu am exista printr-un lucru atat de simplu dar atat de greu de cuprins in cuvinte ... prin Iubire!